Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Agricultorii vor doar dreptate economică şi respect

Stând de vorbă cu fermierii, constaţi că problemele lor sunt atât de multe şi de diversificate încât te miri de multe ori cum mai pot rezista în astfel de condiţii. Cel mai surprinzător e faptul că, pe lângă problemele generale pe care le au toţi, fiecare mai întâmpină o dificultate nemaiîntâlnită la ceilalţi. Unii spun că au încărunţit înainte de termen, alţii că îşi sacrifică familia de „amorul agriculturii“, cum s-ar spune, iar pe alţii îi îngrijorează mai mult decât orice viitorul, pe care îl prevăd întunecat.

Nu toţi asiguratorii sunt corecţi

Cel puţin aşa susţine domnul Iulian Trică, managerul SC „Iulian şi Fiul“  din  Ştefăneşti, judeţul Argeş. Domnia sa exploatează 365 ha, în arendă, din care cea mai mare suprafaţă este ocupată cu grâu, urmat de rapiţă şi porumb.

Un lucru care l-a descumpănit la începutul anului trecut a fost legat de poliţa de asigurare pentru o cultură calamitată, care nici până acum nu i-a fost achitată. Paguba s-a ridicat la valoarea de un miliard, lei vechi, bani pe care omul nu numai că i-a pierdut, dar a mai trebuit să cheltuiască şi în plus pentru a întoarce în primăvară cultura şi a semăna în locul ei porumb.

El susţine că societăţile de asigurare au o înţelegere cu Ministerul Agriculturii ca în anumite situaţii, când calamităţile sunt pe plan extins, sarcinile de despăgubire pe care ar trebui să le achite acestea să fie preluate de stat. „Or, mie asta mi se pare o anomalie, ne spune fermierul, pentru că în momentul în care ai achitat o poliţă unei societăţi de asigurare atunci aceasta are obligaţia să te despăgubească.

Fapt este că, atunci când mergi cu dovada că suprafaţa asigurată este calamitată, ei încep să te plimbe. Mai întâi te trimit la Direcţia Agricolă să depui dosarul şi de acolo totul rămâne în ceaţă. Nu mai ai cu cine să vorbeşti ca să-ţi poţi recupera paguba. Lucrul acesta mi s-a întâmplat în 2007, când am avut 120 ha cultivate cu rapiţă care a îngheţat peste iarnă.

Erau asigurate la o mare companie. În primăvară, când s-a constatat paguba, s-a întocmit un dosar cu comisia care a constatat, după care am depus dosarul la Direcţia Agricolă, iar de acolo a mers la Minister... Şi de atunci mai ştiu de dosarul meu exact ce ştiţi şi dumneavoastră... adică nimic.“

Fermierul nostru, şi nu este singurul, nu înţelege cum de poate Ministerul să aibă o astfel de înţelegere cu societăţile de asigurări. Mai ales că s-ar părea că în acest lanţ intervine şi prefectul, care are obligaţia de a declara starea de calamitate or, dacă el din anumite motive nu o face, atunci oamenii nu mai au justificare pentru a-şi solicita şi recupera banii.

„De atunci plutesc în nesiguranţă, a trecut un an de zile în care nici măcar nu am primit un răspuns de la această societate, pentru ca măcar mai departe să îi pot acţiona în instanţă“, ne mai spune domnul Trică.

Rapiţa, chiar să nu aibă viitor?

Fermierul Dedu Ion exploatează în Poşta Câlnău, judeţul Buzău, o suprafaţă de 1.350 ha pe care o cultivă cu grâu, rapiţă, porumb şi floarea-soarelui. Este producător autorizat de sămânţă, deţinând aproape 300 ha lot semincer. Dumnealui ne spune că, deşi tehnologia la culturile semincere este mai costisitoare, implicând o fertilizare echilibrată şi erbicidare completă, totuşi acestea sunt mult mai rentabile decât cele pentru consum.

Anul trecut, bunăoară, loturile semincere, în special orzoaica de primăvară, i-au adus un preţ bun de valorificare - 185 euro/tonă. Rapiţa a fost şi ea o cultură rentabilă, însă pentru anul acesta estimează preţuri mult mai mici de vânzare. Convingerea lui este că, din punct de vedere economic, rapiţa intră într-un con de umbră. Oricum, fermierul a micşorat suprafaţa cultivată pentru că nu a avut bani suficienţi la înfiinţarea culturii.

„Anul acesta ne-a afectat foarte mult creşterea preţurilor la input-uri. La îngrăşăminte, de exemplu, stabilisem cu o firmă să-mi aducă îngrăşăminte şi m-au sunat după câteva ore să-mi spună că preţul pe care l-am discutat era valabil cu o zi în urmă. Această schimbare de «optică» s-a produs imediat după ce furnizorii de îngrăşăminte au auzit că se intenţionează o subvenţionare a acestora.“

Seminţele, o problemă financiară

Preţurile la seminţe se pare că nu sunt cu mult mai mari decât anul trecut, dar problema apare din cauza lipsei de lichidităţi. Fapt este că distribuitorii se feresc să livreze fără să primească banii pe loc.

Mai ales micilor fermieri le este teamă „să se înhame“ la un credit, date fiind condiţiile în care se acordă acum. De frica dobânzilor exagerate, ei se rezumă la puţinele lichidităţi de care dispun, eliminând din tehnologie unele operaţii care condiţionează nivelul recoltelor.

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 1054



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI