Imprimati articolul

A fost odată o biserică numită „Mănăstirea“

Orice sfânt lăcaş – ca, de altfel, fiecare lucru – trebuie să poarte un nume. De regulă, el se numeşte după un sfânt din calendar sau după mai mulţi. Ori după vreun eveniment bisericesc care a marcat comunitatea sau lumea creştină. Aşa că, probabil, puţină lume ştie sau şi-a imaginat că există o biserică numită... Mănăstirea.

Biserica Mănăstirea se găseşte în Vălenii de Munte din Prahova. Ea a fost construită în anul 1680 de către Hagi Stoian Clucerul din Ceptura, cu soţia. În 1684 a fost închinată, prin Mănăstirea Cotroceni, Mănăstirii Ivir de la Sfântul Munte. După închinarea de la Sfântul Munte, au venit aici egumeni greci pentru administrarea celor 31 de moşii acumulate de-a lungul vremii de la ctitori şi nu numai. Dar călugării erau români şi slujeau obştii, împreună cu doi preoţi mireni.

Trei cutremure, după cum spun cronicile, au trecut de-a lungul timpului peste Biserica Mânăstirea, producând pagube însemnate şi avarii şi necesitând numeroase reparaţii. Marele seism din 1977 a pus-o de tot la pământ, n-au mai rămas nici fresce, n-au mai rămas nici înscrisuri în piatra ei, n-a mai rămas nimic care să amintească de frumuseţea de odinioară. Doar nişte documente vechi, în care se arată inclusiv că Nicolae Iorga s-a interesat de Biserica Mănăstirea şi s-a implicat în păstrarea unor obiecte din cadrul ei.

Năruirea sfântului lăcaş a speriat într-o oarecare măsură credincioşii, dar i-a şi mobilizat să o construiască din nou, pe vechea temelie. Întorcându-ne în timp, încă de la 1818, conform aceloraşi scrieri vechi, se rânduieşte în chiliile mănăstirii o şcoală publică. Aceasta este închisă în 1821 şi se redeschide nouă ani mai târziu, ca şcoală normală. La 1864, odată cu secularizarea, mănăstirea rămâne fără călugări, sunt dărâmate chiliile şi devine biserică de mir. Aşa cum este, de fapt, şi azi. Dar numele i-a rămas pentru eternitate Biserica Mănăstirea.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2010

֩ Comentarii