Imprimati articolul

Naşterea Domnului, minunea care a schimbat lumea

Ştim cu toţii că pe 25 decembrie S-a născut Iisus Hristos, Mesia cel prorocit şi aşteptat. Se găsesc şi unii care, în tot amalgamul de informaţii care au ajuns până la noi, neagă – zic ei pe baza unor cercetări – Dumnezeirea şi, implicit, Naşterea, Moartea, Învierea Mântuitorului. Îl transformă, şi pe baza unei imaginaţii asidue, nu neapărat dovezi ştiinţifice, pe Hristos într-un om simplu, fără puteri, fără implicări divine.

Profeţie împlinită

Demult, şi mult timp, profeţii vesteau oamenilor din vechime venirea lui Mesia pe pământ. Lumea de rând aştepta cu bucurie şi încredere ca o astfel de proorocire să se înfăptuiască, dar tiranii şi fariseii se temeau de aşa miracol. În vremea în care S-a născut Iisus, apele sociale erau tulburi şi pline de mâl. Şi, cu toată prorocirea ştiută şi aşteptată, mulţi nu L-au întâmpinat pe Hristos ca pe Mesia. Dar, aşa cum a ajuns până în zilele noastre, cei trei crai de la Răsărit, Gaspar, Melchior şi Balthazar, astrologi şi savanţi, au citit în stele şi în semne că Mântuitorul urma să Se nască pe 25 decembrie. Era lucru sigur. Şi, cu greutăţi, cu piedici, cu poticneli, au plecat către Iudeea. O stea luminoasă li s-a ivit pe cer şi, aproape fără să înţeleagă nici ei pe deplin ce e, a început să le călăuzească paşii. Astfel, magii au ajuns la Irod, cel care stăpânea atunci peste tărâmul Iudeii, şi i-au vorbit despre naşterea lui Mesia. Tiranul s-a înspăimântat de aşa profeţie şi, ca ea să nu se împlinească niciodată, a poruncit să fie tăiaţi toţi pruncii de parte bărbătească, a căror vârstă ajunge până la doi ani. A fost motivul pentru care Fecioara Maria, împreună cu Iosif, a plecat, după ce le-a dat de ştire un înger despre grozăvia care se pregătea, cu pruncul lor către Egipt. Ca să-L salveze. Ca El să vină şi apoi să ne mântuiască, aşa cum a fost sortit.

Dar, până în momentul acela, în grajdul sărăcăcios al lui Crăciun, unde Iisus Hristos a venit pe lume, cei trei magi de la Răsărit au fost primii care I s-au închinat. Ei au venit, după cum amintesc azi chiar şi colindele populare, cu aur, smirnă şi tămâie. Acestea constituiau acum mai bine de două milenii semn de regalitate, sacrificiu, spiritualitate. Se spune, de asemenea, că la capul pruncului Hristos a coborât chiar Sfântul Duh, ca să vegheze asupra Sa. Toate acestea nu sunt, oare, semne de Dumnezeire? Iisus Hristos, aşa cum se spune în cărţile sfinte, S-a născut în ziua sfântă de 25 decembrie în ieslea unui gospodar din Bethleem. Lângă Maria, în momentul naşterii, nu a fost decât Iosif. Şi, în ceruri, Dumnezeu, care şi-a trimis Fiul-om pe pământ ca să ne mântuiască, Dumnezeu fiind mai apoi. De atunci, noaptea de 25 decembrie a devenit sfântă şi magică. Astăzi şi peste alte două mii de ani este şi va fi aidoma.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 24, 16-31 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii