Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Maria, Născătoarea Mântuitorului

Fecioara Maria şi-a căpătat definitiv locul în calendar şi în rugăciunile pe care enoriaşii le închină plini de credinţă. Pururea fecioara născătoare de Dumnezeu se bucură de o cinstire excepţională, aşa cum arată şi rugăciunea care îi este închinată, fiind „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii“.

Rolul Ei primordial în istoria mântuirii justifică pe deplin veneraţia universală de care se bucură. De altfel, Maria este celebrată în calendar şi prin cele patru zile care îi sunt închinate: naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Marie mică pe 8 septembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică la 21 noiembrie, Buna Vestire din 25 martie şi Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Marie mare din 15 august, sărbătoare despre care vom vorbi astăzi.

Născătoarea de Dumnezeu, înviată de Fiul ei

Popularitatea de care se bucură Fecioara Maria vine, cu siguranţă, şi din faptul că toate religiile o au inclusă în calendarul lor. Numai la noi în ţară, mai bine de două milioane de români îi poartă numele şi îl sărbătoresc, deşi e doar adormirea ei, momentul când şi-a dat obştescul sfârşit, pe 15 august. În cărţile sfinte nu au rămas date despre momentul exact al morţii ei, dar biserica îl celebrează la jumătatea lunii august. Se spune că atunci când fiul ei a hotărât să o mute din viaţa pămân­tească, Maica Domnului a fost înştiinţată, ca şi în momentul când a rămas grea cu Iisus, de un înger. Arhanghelul Gavriil a venit la ea şi a zis: „Acestea zice Fiul tău: vremea este a muta pe Maica Mea la Mine.

Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare.“ Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat şi s-a dus pe Muntele Măslinilor ca să se roage. Toţi copacii s-au plecat atunci până la pământ, arătându-i astfel cinstea lor. Apoi s-a întors acasă, şi-a pregătit, în lumină de lumânări, hainele şi patul şi a chemat vecinii, cărora le-a spus de decizia Domnului. Femeile s-au pus pe plâns, dar Preacurata le-a spus  că va avea grijă de ele şi de toată lumea, de acolo, din cer. De asemenea, se povesteşte în scrierile sfinte cum că, la momentul morţii ei, Apostolii erau departe, prin toată lumea, ca să propovăduiască oamenilor credinţa în Hristos.

Pentru a participa la slujba de îngropă­ciune, ei au fost aduşi de Dumnezeu pe câte un nor, au vorbit cu Maria şi şi-au luat rămas bun de la ea, apoi au purtat patul pe care ea zăcea către satul Ghetsimani, unde au făcut înmormântarea şi unde au stat lângă mormânt. Numai Toma, prin pronie cerească, nu a participat la îngropăciune. După trei zile, când a ajuns şi el, a vrut să sărute mâinile Fecioarei şi, deci, a cerut să se deschidă mormântul. Numai că acolo nu mai era nimeni. Doar giulgiul Fecioarei Născătoare de Dumnezeu. Şi apostolii au aflat astfel că Maica Domnului fusese înviată de Fiul ei şi mutată în Împărăţia Cerurilor. Aceeaşi învăţătură ei au dus-o mai departe, chiar dacă taina aceasta nu a fost mărturisită deschis în Evanghelii.

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu

Odată cu libertatea acordată creştinătăţii, respectul adus Sfintei Fecioare este mereu în ascensiune, în ciuda ereziei lui Nestorie, care considera că Fecioara Maria a născut pe omul Hristos, fără a avea de-a face cu natura Sa dumne­zeiască, necuvenindu-i-se să fie numită Născătoare de Dumnezeu. Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din anul 431 d.Hr. condamnă această erezie şi formulează esenţa doctrinei mariane a Bisericii, prin recunoaşterea celor două atribute ale Mariei: cea de „născătoare de Dumnezeu“ şi pururea fecioară.

Tradiţii

Credinţa în Sfânta Fecioară Maria este mare şi praznicele sale sunt ţinute cu sfinţenie, din datinile din popor luând naştere şi o serie de superstiţii. De Sfânta Marie Mare, credincioşii pun la icoane plante de leac, care dobândesc astfel puteri tămăduitoare. În Moldova, această sărbătoare îşi pierde cu totul semnificaţia de onomastică atribuită în alte zone, fiind o zi de pomenire a morţilor. De asemenea, în unele sate aprinderea focului cu două zile înainte de Adormirea Maicii Domnului aduce după sine pericol de boală şi incendii.

Despre cei care lucrează în această zi sfântă se spune că vor avea recoltele blestemate şi gospodăria li se va destrăma. Femeile care fac colivă la biserică mai împart şi fructe şi tămâiază mormintele. În vremea din urmă, ziua aceasta a devenit prilej de bucurie, pentru că foarte multe localităţi şi-au organizat acum sărbătorile, când lumea mănâncă şi bea, fără restricţii, ca şi la bâlciurile care au loc de 15 august.

Odinioară, de Adormirea Maicii Domnului se tocmeau pândarii pentru păzit viile şi se interzicea ca tinerii să doarmă pe prispa casei. De altfel, pentru că în curând se făcea vinul în budane, se pregăteau şi nunţile la ţară. Şi deja oamenii începeau să se gândească la semănăturile de toamnă, la apa rece care nu mai permitea scăldatul, la schimbarea pălăriei bărbăteşti cu căciula.

Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI NR.15, 1-15 AUGUST 2009

Vizualizari: 599



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI