Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Mănăstirea Samurcăseşti loc al izbăvirii sufleteşti

Se spune că apropierea de Dumnezeu te face să fii mai conştient de povara păcatelor tale. Frământată de acest gând, dar şi de promisiunea unei izbăviri sufleteşti neaşteptate, am pornit către un loc despre care auzisem că ar întruchipa însuşi raiul. Însă toate închipuirile despre ceea ce aveam să găsesc au fost inutile. Frumuseţea şi armonia pe care le-am descoperit dincolo de porţile Mănăstirii Samurcăseşti aveau un strop de irealitate şi cu toate astea erau atât de aievea. În interiorul zidurilor înalte de piatră parcă toate grijile pământeşti se risipeau, oferind sufletului o clipă de răgaz. Acolo, nici măcar timpul nu mai este stăpânul suprem, chiar dacă ceasul se scurge la fel de firesc.

Un colţ de rai pe pământ

La vremea când am ajuns acolo, soarele abia răsărise după câte zile de ploaie, iar lumina lui cernută printre ramurile abia înfrunzite dădeau o imagine aproape paradisiacă întregului peisaj. După primii paşi pe aleea care ducea către biserica mănăstirii am simţit şi parfumul jilav al pământului proaspăt răscolit. Era semn că măicuţele au început munca în grădină. Cu multă răbdare şi cu o smerenie doar la ele întâlnită, câteva dintre călugăriţele din Mănăstirea Samurcăseşti aranjau cu dibăcie straturile de flori. Se pare că munca de primăvară începuse de ceva vreme, pentru că toată grădina era curată şi avea un aspect rafinat şi cochet.

Arhitectură din secolul XX

Toată verdeaţa proaspătă a reînvierii şi culorile vii ale florilor primăvăratice completau armonios arhitectura elegantă a mănăstirii. Coloanele şi zidurilor ei groase păstrează încă parfumul trecutului. Fiorul lui te pătrunde ori de câte ori intri în această lume spirituală şi te incită să afli fiecare secret al istoriei ei. Clădită în anul 1808 de către vornicul Constantin Samurcaş, mănăstirea a înfruntat vitregiile vremurilor şi a rămas întotdeauna un lăcaş către care oamenii se îndreaptă ca spre un izvor nesecat de mântuire. Mănăstirea Samurcăseşti este o perlă rară în salba mănăstirilor româneşti. Arhitectura ei păstrează însemnele începutului de secol XX şi este unică în ţara noastră datorită faptului că are trei altare. Se remarcă printr-o valoare culturală rară, dar mai ales printr-un rol spiritual important pentru societatea românească.

Rugăciunea, mai presus de toate

Am păşit în acest univers al credinţei neprihănite în dorinţa de a afla cum sărbătoresc măicuţele de aici cea mai mare sărbătoare a umanităţii, Învierea Mântuitorului nostru. Chiar dacă petrec fiecare zi cu gândul şi mintea la Creatorul pământului şi Îl slujesc cu pioşenie, sărbătoarea Paştilor este un prilej de bucurie neasemuită. Nu mică mi-a fost însă mirarea să aflu că cele 60 de măicuţe petrec Învierea ca orice credincios de rând, dar fără a se abate de la canoanele bisericeşti. Asemenea altor gospodine se pregătesc cu toate cele cuviincioase pentru masa de Paşti. Pregătesc bucate, înroşesc ouă şi îşi aranjează casele. În Noaptea Învierii, călugăriţele, dar şi credincioşii de rând se alătură soborului de preoţi care vestesc minunea cea mare, primesc lumina mântuirii şi se roagă pentru sufletele noastre, ale tuturor. Chiar şi în aceste clipe, rugăciunea este mai presus de toate.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

Vizualizari: 711



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI