Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Lemnul-Domnului

Specia se numeşte Artemisia abrotanum şi este una dintre cele peste 200 de specii ale genului Artemisia, a cărui denumire vine de la zeiţa greacă Artemis, despre care se afirmă că vindecă miraculos tot felul de boli. Dintre denumirile sale populare, cea mai cunoscută este aceea de Lemnul-Domnului, cu variantele sale Lemn-Domnesc, Lemnul-lui-Dumnezeu, cea din urmă venind probabil de la obiceiul de a folosi plantele proaspete pentru împodobirea icoanelor la biserică sau a vaselor care se dădeau de pomană la Moşi.

Întâlnită spontan dar cu totul accidental, se poate spune că planta este exclusiv cultivată. Câteva plantaţii minuscule şi plantele întâlnite în gospodăriile ţărăneşti constituie actualmente întreaga rezervă autohtonă de materie primă, care nu satisface îndeajuns cererea industriei prelucrătoare de suplimente alimentare.

Cerinţe agrotehnice

Cultura este relativ simplă, dacă ai de unde să porneşti. Butaşii obţinuţi pe cale vegetativă se plantează în mod obişnuit toamna sau primăvara la distanţe de 60-100 cm între rânduri şi de 40-50 cm între plante pe rând.

Aparent, spaţiul de nutriţie este mare, dar trebuie luată în considerare atât perenitatea speciei, durata optimă de exploatare între 4-7 ani, cât şi arhitec­tura plantelor. Plantele au o bună rezistenţă la secetă, dar nu trebuie să ne mire creşterile anuale de câţiva centimetri care sunt practic nerecoltabile. Când lucrurile decurg normal din acest punct de vedere, se obţin chiar şi două recolte de tije de 30-40 cm lungime. Momentul recoltării este mai greu de stabilit, în lipsa înfloririi plantelor.

Utilizări în fitoterapie

În afara uleiului volatil deja amintit, plantele mai conţin taninuri, cumarine, flavone, substanţe amare, purine, fitoncide, acizi carboxilici, umbeliferonă, scopoletin, precum şi un alcaloid toxic cristalizabil numit abrotină (în cantităţi foarte mici). Planta se foloseşte atât în stare proaspătă, cât mai ales după uscare, deopotrivă intern şi în aplicaţii externe, singură sau în diverse combinaţii.

Frunzele proaspete, uşor strivite între degete, se aplică pe răni (chiar ulcerate sau în curs de cangrenare), după care se badijonează şi se schimbă zilnic până la vindecarea acestora. Presărate în strat fin în încălţăminte, atenuează durerile de picioare şi mirosul neplăcut al acestora (bromhidroza).

Dacă făina din frunze se amestecă cu miere şi se omogeni­zează, se obţine o pastă cu care se pot trata buzele crăpate ale copiilor (plesne), iar dacă i se adaugă ceară curată de albine se obţin un fel de turtiţe care, aplicate pe ochi, atenuează durerea.

Prin fierberea plantelor timp de câteva minute se prepară un decoct util în calmarea durerilor de dinţi (o linguriţă/cană), clătirea repetată a gurii, reducerea inflamaţiei (edemelor) şi cicatrizarea rănilor ulcerate (60-80 g de plantă şi 2 linguri de sare marină la litru, spălături şi băi locale) sau a neplăcerilor cauzate de unele boli de stomac şi de ficat (colici, dischinezie, hepatită cronică – intern, o linguriţă/cană, 1-2 căni pe zi.

Decoctul se poate face şi prin fierbe­rea plantelor în vin, ceea ce se obţine fiind folosit drept comprese sau cataplasme (prin aplicaţii la tempera­tura maximă suportabilă) în caz de degerături sau pentru atenuarea durerilor articulare.

Maceratul rămâne cel mai frec­vent mod de preparare, pierderile de substanţă activă fiind în acest caz minime. Cantitatea de plantă variază în funcţie de afecţiunea tratată – 15 g/litru pentru redarea poftei de mâncare, 40 g/litru ca tonic pentru organismul anemiat, doza recomandată fiind de 2 căni pe zi postpran­dial, iar durata procesului este de 6-8 ore. Extern, maceratul obţinut din 20 g de plantă la un litru se foloseşte pentru efectuarea de fricţiuni repetate cu scopul stimulării creşterii părului.

Ing. Veronica AVRAM
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

Vizualizari: 2865



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI