Imprimati articolul

Bolile parazitare la păsări şi importanţa cunoaşterii lor (II)

• Histofagia se constată în general la unele nematode care au capsulă bucală şi digeră o parte din mucoasa intestinală sau traheală în funcţie de localizarea formei adulte.

• Hematofagia este specifică paraziţilor care au ventuze pentru fixare şi capsule bucale armate cu spini sau lame chitinoase sau chiar nearmate precum şi artropodelor care au aparat bucal pentru înţepat şi supt.

• Chimofagia este o formă de hrănire la foarte mulţi paraziţi ai tubului digestiv. Chimul existent în tubul digestiv este o soluţie organică nutritivă foarte complexă, constituit din alimente care au fost supuse acţiunii sucurilor digestive şi conţine glucide, lipide, protide, acizi aminaţi, săruri minerale, vitamine, oligoelemente etc.; prin consumul unor cantităţi dintre acestea de către paraziţi se realizează spolierea gazdei şi în aceeaşi măsură este importantă dereglarea metabolismului diferiţilor principii alimentari.

Acţiunea patogenă a paraziţilor asupra gazdelor este multiplă, fiind determinată de modul de hrănire, de creşterea şi înmulţirea acestora, între care menţionăm: mecanică, iritativ-inoculatoare, spoliatoare, toxică şi alergizantă.

- Acţiunea mecanică se realizează prin mai multe aspecte, cum sunt:

a) Compresiunile exercitate de protozoare endoparazite aşa cum sunt hemosporidiile şi coccidiile, care prin dezvoltarea continuă în interiorul celulelor parazitate compresează, astfel că au loc mari distrugeri de hematii şi de celule ale epiteliului intestinal, rezultând anemii sau disfuncţii digestive.

b) Obstrucţiile frecvent întâlnite în cazul diferiţilor helminţi cum sunt Ascaridia galli, când prin numărul mare al acestora formează ghemuri care determină obstrucţia lumenului intestinal sau în cazul lui Syngamus trachea, când este obstruată traheea la galinacee şi Cyathostoma bronchialis, care determină obstrucţia bronchiilor la palmipede (gâşte, raţe).

c) Traumatismele sunt rezultatul acţiunii mecanice pe care paraziţii o exercită asupra ţesuturilor gazdei în timpul pătrunderii în corpul acesteia, apoi în cursul migrării către locul de parazitare şi se continuă cu gravitate diferită la locul de staţionare prin mişcările pe care le exercită, precum şi prin actul hrănirii şi excreţiei. Pentru a se hrăni, foarte mulţi paraziţi produc traumatizarea organelor sau ţesuturilor în care se găsesc; exemple în acest sens sunt nematodele prevăzute cu capsulă bucală, aşa cum sunt unele strangilide, ancilostomide care, prin prinderea de mucoasa intestinului, produc microtraumatisme multiple şi grave. În acelaşi sens acţionează şi ectoparaziţii permanenţi ai scabiei, căpuşele, precum şi insectele hematofage.

- Acţiunea iritativă şi inoculatoare, care de fapt nu poate fi separată de acţiunea mecanică; în urma procesului inflamator, care are loc ca efect al acţiunilor mecanice, se produce o invazie puternică cu eozinofile, manifestându-se şi în alte organe, provocând metaplazii sau hiperplazii. Prin leziunile produse de parazit pot pătrunde în corpul gazdei diferite virusuri, bacterii sau alţi paraziţi microscopici, complicând procesul patologic, devenind cu etiologie mixtă.

- Acţiunea spoliatoare se realizează prin hrănirea paraziţilor cu ţesuturi ale gazdei (în cazul paraziţilor histofagi), cu sânge (în cazul paraziţilor hematofagi) şi cu chimul intestinal (în cazul paraziţilor chimofagi).

Ca urmare a unor asemenea acţiuni patogenetice este firesc ca gazdele parazitate să prezinte o serie de modificări în creştere (randament scăzut), hrană insuficient folosită (din cauza dereglărilor metabolice), apariţia unor distrofii şi în consecinţă mortalitatea animalelor, randament productiv scăzut şi bilanţ economic negativ.

Dr. Viorica Chiurciu, doctor în Ştiinţe Medicale Veterinare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii