Imprimati articolul

Medicul veterinar, garantul sănătăţii noastre

Am scris în mai multe rânduri despre necesitatea şi mai ales despre importanţa unor profesii, specialităţi şi specialişti pentru satul românesc, pentru agricultură în ansamblul său, şi mai ales pentru sectorul care trebuie să ne asigure hrana cea de toate zilele. N-am putut să nu-l includ printre aceştia pe medicul veterinar.

Cine este şi ce face acesta? Iată o întrebare pe care şi-o adresează, de regulă, necunoscătorii realităţilor din teritoriu, cei care ignoră, de regulă, sectorul ce le asigură, la urma urmei, existenţa pe acolo pe unde sunt, şi încă în deplină siguranţă. Sau cei care chiar vor să afle mai multe despre această nobilă profesie.

De la o vreme, a apărut moda sondajelor de opinie şi a chestionarelor pe diverse teme. Ar fi interesantă iniţierea unora pentru a se cunoaşte procentul celor care ştiu cine sunt şi ce fac medicii veterinari. Cu siguranţă se ştie acum mai mult despre Elodia sau despre finanţatorii nu ştiu cărei echipe de fotbal, despre milionarii zilei sau despre diverse evenimente odioase; dar despre veterinari? Sau despre atâţia alţi specialişti din domeniu?

Ignoranţa noastră sau intoxicarea cu un anumit tip de informaţii ne îndepărtează de ceea ce reprezintă şi ce ar trebui să ştim despre această profesie dedicată „salvării omenirii“, cum afirma un bine cunoscut savant.

I-am întâlnit pe medicii veterinari în gospodăriile populaţiei, salvând animale sau aplicând tratamentele profilactice specifice, în ferme zootehnice, dispensare, laboratoare, unităţi de industrie alimentară şi farmaceutice, universităţi şi, nu în ultimul rând, în instituţiile centrale şi locale. Am realizat încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mari le sunt responsabilităţile faţă de sănătatea animalelor şi, implicit, faţă de sănătatea oamenilor.

Din păcate, trăim o perioadă în care valoarea intelectuală este ignorată, discriminată aş spune, în vreme ce promovarea nonvalorilor este o modă la zi. Puţini ştiu că un medic veterinar se formează în şase ani de facultate la zi - fără absolvenţi „pe bandă“ ca în multe alte instituţii de învăţământ superior - că în majoritatea situaţiilor condiţiile în care lucrează şi nivelul remuneraţiei ar fi refuzate şi de un ziler.

Cu toate acestea ei sunt prezenţi la datorie în orice moment, 24 de ore din 24, asigurând sănătatea animalelor, supraveghind fluxul tehnologic în unităţile de procesare, veghind asupra modului de comercializare a produselor alimentare şi implicit asupra sănătăţii noastre.

De ce nu se ştie prea multe despre această profesie? De vină sunt poate chiar ei, medicii veterinari, care n-au depus suficient efort pentru a se face cunoscuţi, pentru a-şi demonstra importanţa în viaţa social-economică a ţării. Puţini sunt cei care se implică în comunicare, publicitate şi chiar politică.

Deşi până în urmă cu câţiva ani au făcut parte din structurile Ministerului Agriculturii, niciun medic veterinar n-a ocupat vreo funcţie importantă în conducerea acestuia, iar printre parlamentari abia dacă descoperi 2-3 medici veterinari. Nici în consultanţa agricolă nu sunt solicitaţi, chiar dacă o mare parte dintre proiectele pentru agricultură are nevoie de consultarea şi avizul medicului veterinar.

Se impune, aşadar, să-i solicităm mai mult, dar să le şi acordăm importanţa pe care o merită! Pentru că o merită, vă asigur! Măcar la gândul că sunt protectorii sănătăţii noastre.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 19, 1 - 15 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii