Imprimati articolul

Cum pregătim noul an agricol

A susţine că oricine se pricepe la cultivarea pământului este o mare greşeală. Este adevărat că, trăind în mediul rural şi profitând de Legea nr. 18/1991, ni se pare foarte uşor să avem pământ şi să ne considerăm agricultori. A ara şi a semăna nu pare să însemne mare lucru dar, dacă nu gândim tehnologic, obţinem producţii mici şi slabe calitativ. Adevăraţii agricultori trebuie să cunoască, să aleagă acele variante de tehnologie adecvate condiţiilor naturale concrete locale şi economice pentru fermier.

Suntem în perioada reluării unui nou ciclu de producţie

Necesitatea de a obţine recolte mai mari şi economice la hectar înseamnă a şti să stabilim corect soiul sau hibridul cultivat, densitatea optimă, planta premergătoare, epoca de semănat, dozele optime de îngrăşăminte, modul de efectuare corectă a tratamentelor fitosanitare, felul şi numărul lucrărilor de întreţinere a culturilor şi urmărirea realizării de rezultate economice cât mai favorabile, prin folosirea de resurse disponibile, la un preţ de cost cât mai scăzut, şi o valorificare cât mai bună.

Decizia pentru ce tehnologie aplicăm revine fermierului şi ea trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

• Ce producem, ţinând cont de destinaţia producţiei (consum, industrializare, seminţe sau furaje);
• Cât producem, la unitatea de suprafaţă şi cantitatea totală dintr-un produs.
• Cum producem şi care sunt lucrările ce trebuie făcute, cu ce mijloace tehnice şi la ce termene sunt realizate producţiile.
• Cu cât producem, adică cum fundamentăm economic consumul de resurse şi mai ales dacă ceea ce am obţinut ne aduce profit sau nu.

Greşeli agrotehnice

Pentru a evita efectuarea cu greşeli a lucrărilor solului, reamintim câteva aspecte negative:

• efectuarea lucrării la umiditate prea ridicată sau prea scăzută, cu frecvente intervenţii ulterioare ce necesită consum energetic mare şi distruge structura solului;
• executarea lucrării la adâncimi necorespunzătoare;
• nu se practică alternanţa adâncimii de lucru;
• se lucrează cu utilaje necorespunzătoare, neadecvate şi nereglate;
• nu sunt bine încorporate resturile vegetale;
• pe pante se lucrează din deal în vale, şi nu pe curbe de nivel;
• nu se face nivelarea terenului înainte de aplicarea îngrăşămintelor, a erbicidelor;
• nu se ară imediat după recoltarea culturii premergătoare;
• nu se respectă adâncimea şi uniformitatea de lucru, apar greşuri, rigole, porţiuni nelucrate.

Din păcate, cele mai multe arături se fac în iarnă-primăvară, cu repercusiuni asupra nivelului recoltelor şi efecte economice negative pentru fermier.

În tehnologia unei culturi agricole ponderea ridicată privind la consumul de energie pe unitatea de suprafaţă revine lucrărilor de pregătire a terenului (45-60%) şi din acestea aratul consumă cea mai mare cantitate de energie mecanică - 35% din totalul de energie necesară lucrărilor agricole. Adâncimea şi tipul de lucrare aplicat solului variază în funcţie de cultură. Necesitatea asolamentului este mereu actuală şi din punctul de vedere al folosirii eficiente a energiei mecanice.

Ing. Gheorghe BORA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 19, 1 - 15 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii