Imprimati articolul

Vorba proverbului „Nu mor caii când vor câinii“!

Din nefericire, falnicii cai ai României din ultima jumătate de secol au fost măcelăriţi nu din vrerea câinilor, ci a oamenilor haini şi vânduţi străinătăţii. Primul pogrom avea să aibă loc prin anii ’50 ai secolului trecut. Ce-i drept, el a fost impus de ideologii agricoli sovietici. În urma acestei fapte oribile, caii româneşti au fost un fel de „animal ingrata“ în peisajul agricol. Totuşi, mai târziu, ei au început să-şi arate copitele sporadic în câteva ceapeuri din Transilvania, dar mai ales în gospodăriile populaţiei.

Totul părea a fi OK până cu 3-4 ani în urmă, când nişte geambaşi de viţă nouă au reuşit să acrediteze ideea că „hergheliile“ din România ar fi bântuite de nu ştiu ce boală stranie. Cu o uşurinţă condamnabilă au fost trimişi spre abatoare numeroşi cai „bolnavi“ în România, dar absolut sănătoşi pentru unele abatoare occidentale, care i-au valorificat în mod profitabil.

De bine şi de rău, despre microcipuri

Elementul pozitiv al acestor „pastile“ electronice ţine mai ales de identificarea şi circulaţia în teritoriu a cabalinelor. Directorul general al ANARZ, Gheorghe Neaţă, susţine că instituţia pe care o conduce dispune de o bază de date care oferă în orice moment informaţii despre tot ce mişcă pe teritoriul României în materie de cabaline. La această dată sunt evidenţiaţi 800.000 de cai, la care se adaugă caii nomazi.

Întrebat care este starea de sănătate a cabalinelor din România, dl Neaţă afirmă că „majoritatea lor sunt într-o stare excepţională.“ Domnia sa afirmă că a văzut hergheliile de la Slatina până la Arad, precum şi pe cele din Ardeal, de la Beclean până la Sâmbăta, iar animalele sunt într-o stare foarte bună de întreţinere. Au furaje suficiente şi programele de dezvoltare genetică sunt respectate, astfel că sângele nobil se păstrează. „Eu am văzut şi multe alte herghelii din ţările Uniunii Europene şi din afara ei şi pot spune că nu suntem cu nimic mai prejos faţă de acestea“, afirmă dl Neaţă.

Fapt este că, după atâţia ani, la noi calul este încă solicitat pentru muncile agricole, dar mai ales pentru transportul pe distanţe scurte. Este important că hergheliile, atât cele de stat, cât şi cele private, au cai care pot oricând să concureze cu cei din afară.

Hergheliile din România

Cabalinele de rasă, aflate în proprietatea statului, cresc în 12 herghelii şi 4 depozite de armăsari care se găsesc în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor - ROMSILVA

Depozitele de armăsari:
• Arad, DS Arad;
• Tg. Mureş, DS Tg. Mureş
• Dumbrava, DS Piatra-Neamţ
• Râmnicelu, DS Brăila

Herghelii:
Beclean - DS Bistriţa
Rasa Lipiţan
Rasa Semigreu Românesc
Cislău - DS Buzău
Rasa Pur Sânge Englez
Dor Mărunt - DS Călăraşi
Rasa Trăpaş
Rasa Semigreu Românesc
Herghelia Izvin - DS Timişoara
Rasa Ardenez
Rasa Nonius
Jegălia - DS Călăraşi
Rasa Cal de Sport Românesc
Lucina - DS Suceava
Rasa Huţul
Rasa Calul de Bucovina
Rasa Poney
Mangalia - DS Constanţa
Rasa Pur Sânge Arab
Rădăuţi - DS Suceava
Rasa Shagya Arab
Ruşeţu - DS Buzău
Rasa Trăpaş
Rasa Semigreu Românesc
Sâmbăta de Jos - DS Braşov
Rasa Lipiţan
Slatina - DS Slatina
Rasa Furioso North Star
Tuluceşti - DS Galaţi
Rasa Gidran

I. POP, V. ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 19, 1 - 15 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii