Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

40 de ani de cercetare pomicolă la Mărăcineni

Arbuştii fructiferi, o şansă mondială certă

Odată cu înfiinţarea Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură, s-a închegat un puternic colectiv de cercetători condus de Gh. Mladin şi Paulina Mladin, care a abordat cercetări laborioase pe următoarele direcţii:

 • ameliorarea sortimentului de specii şi soiuri de arbuşti fructiferi şi căpşun;
• stabilirea celor mai bune metode de înmulţire şi precizarea parametrilor unor secvenţe tehnologice de bază privind cultura arbuştilor fructiferi;
• scoaterea în evidenţă a principalelor direcţii de valorificare a fructelor de arbuşti fructiferi.

Ameliorarea sortimentului s-a realizat atât prin selecţia din flora spontană a unor specii şi forme valoroase de arbuşti fructiferi, cât şi prin crearea de soiuri autohtone. Acestea prezintă un grad mai ridicat de adaptabilitate la condiţiile pedoclimatice din România, cum ar fi productivitatea, rezistenţa la boli şi dăunători, conţinutul bogat în diferite componente folosite pentru hrana şi sănătatea oamenilor.

În noile programe de ameliorare, coordonate de Paulina Mladin, pe lângă unele obiective cu caracter general, valabile pentru toate speciile (productivitate, calitatea fructelor, adaptabilităţile la condiţiile de stres, rezistenţă la boli şi dăunători), s-au fixat o serie de obiective noi, caracteristice fiecărei specii sau grupe de specii cum sunt:

• soiuri pretabile la recoltarea mecanizată sau cu însuşiri specifice pentru îmbunătăţirea recoltării manuale (coacăz);
• soiuri lipsite de spini şi cu o mai mare rezistenţă la ger (mur);
• soiuri cu fructificare remontantă (zmeur) şi căpşun;
• soiuri cu o adaptabilitate mai ridicată
la reacţia acidă a solului (afinul cu tufă înaltă) etc.

Recunoaşterea internaţională

În ultimii 10 ani s-au înregistrat rezultate remarcabile, activitatea de ameliorare genetică a speciilor de arbuşti fructiferi şi căpşun din institut fiind considerată pe bună dreptate una dintre cele mai dinamice din Europa. Au fost introduse 28 de soiuri, dintre care:

• coacăz negru: 5 (Deea, Abanos, Ronix, Padina, Geo);
• zmeur: 5 (Citria, Ruvi, Opal, Gustar, Star);
• afin: 7 (Azur, Safir, Lax, Compact, Delicia, Simultan, Augusta);
• mur: 2 (Dar-8, Dar-24);
• cătină: 2 (Piteşti 1 şi Piteşti 2);
• lonicera: 2 (Loni, Cera);
• agriş; 2 (Verda, Virens);
• căpşun: 3 (Magic, Real, Floral).

Recunoaşterea de către instituţiile de cercetare europene din domeniu a rezultatelor laboratorului de arbuşti fructiferi din institut a condus la cooptarea specialiştilor români în proiecte europene alături de cei din instituţii recunoscute, cum ar fi:

- INRA (Franţa), Scotish Crop Research Institute (Scoţia) etc.
- Proiectul COST 836 „Integrated Research în Berries“, care a dus la organizarea primei manifestări internaţionale în institut cu ocazia reunirii grupului de lucru WG 1 Strawberry Genetic Resources, format din 36 de specialişti din 26 de ţări europene.
- Proiectul COST 863 „Euroberry – From genomics to sustainable production quality and health“, care se află în derulare până în anul 2010; acoperă mobilitatea de deplasare a 2 specialişti din cadrul institutului.
- Proiectul FP 6 „European small berries genetic resources – GenRes“ face din ICDP Piteşti – Mărăcineni un partener de nădejde alături de cunoscute institute şi catedre agronomice din Europa.

Pomicultura viitorului obligă la regândirea metodelor agrotehnice pentru a previziona reguli noi într-un domeniu care va avea o importanţă covârşitoare în hrana omenirii.

Aşa cum este cunoscut, pomicultura românească este cantonată în principal în zona colinară datorită precipitaţiilor mai bogate, regimului termic mai echilibrat şi densităţii mai mari a populaţiei. Peste 75% din plantaţiile de pomi din România sunt amplasate pe soluri afectate în diferite grade de procesul de eroziune şi cu o fertilitate mijlocie spre slabă şi foarte slabă.

O altă problemă ameliorativă importantă în plantaţiile de pomi din România o constituie solurile argiloiluviale cu un conţinut ridicat de argilă, tasate şi cu o permeabilitate pentru apă redusă. Astfel, aproape 63% din solurile ocupate cu livezi din România au o textură fină, 25% au porozitate de aeraţie deficitară, iar pe 19% este prezent fenomenul de pseudogleizare. Ca atare, solurile respective prezintă un regim aerohidric defectuos caracterizat printr-un exces temporar de umiditate, în special primăvara.

Din cauza acestor proprietăţi nefavorabile şi repartiţiei neuniforme a precipitaţiilor, pe aceleaşi soluri se înregistrează şi deficite de apă, de obicei în a doua jumătate a verii. Astfel de condiţii se întâlnesc cu deosebire pe solurile brune, brune podzolite şi podzoluri.

Pentru ameliorarea regimului aerohidric defectuos al acestor soluri s-au efectuat numeroase cercetări privind stabilirea celor mai bune metode de pregătire a terenului în vederea plantării pomilor cât şi după plantarea acestora.

Rezultate pozitive s-au înregistrat prin modelarea terenului în coame orientate pe direcţia rândului de pomi, care a îndepărtat excesul de apă din zona rădăcinilor spre mijlocul intervalului dintre rânduri.

Afânarea solurilor la adâncimea de 40-50 cm, prin desfundare, de la sfârşitul iernii a coborât din partea superioară a profilului de sol, la baza stratului desfundat, constituind o rezervă pentru a doua jumătate a verii.

Tematicile au fost cuprinse în proiecte de cercetare care s-au desfăşurat în ultimii 10 ani, cum ar fi:

- cercetări privind realizarea de exploataţii pomicole eficiente, ca model cu posibilităţi de extindere în zone similare şi rol în stabilizarea tinerilor în agricultură (AGRAL);
- pomicultura durabilă: de la genotip la protecţia mediului şi sănătatea umană (CEEX).

Pomicultura biologică, o opţiune dificilă

Numeroase rezultate pozitive s-au înregistrat şi în domeniul cuantificării efectelor aplicării îngrăşămintelor organice şi minerale pe soluri cu un potenţial de fertilitate mai scăzut (soluri erodate, argiloiluviale cu exces temporar de umiditate etc.) asupra creşterii şi fructificării pomilor, calităţii producţiei, cât şi asupra unor componente chimice din frunze şi fructe.

În felul acesta s-au adus contribuţii valoroase la fundamentarea folosirii mai raţionale a îngrăşămintelor în condiţiile specifice unei pomiculturi biologice. de exemplu, tematici în acest sens au fost grefate pe proiectele:

• sporirea performanţelor cantitative şi calitative ale ecosistemelor pomicole prin creşterea gradului de captare a energiei solare şi aplicarea unor elemente ale tehnologiei de cultură organice şi integrate la măr şi cireş, în concordanţă cu cerinţele standardelor Uniunii Europene (AGRAL);
• sistem de agricultură alternativă cu orientări spre agricultura biologică (CEEX).

În perioada actuală, preocupări deosebite au existat şi în domeniul combaterii integrate a buruienilor din plantaţiile de pomi, arbuşti fructiferi şi căpşun, înregistrându-se unele rezultate notabile privitoare la: cartarea buruienilor, stabilirea tipurilor de erbicide şi a tehnologiei de aplicare a acestora, cunoaşterea efectelor erbicidelor asupra creşterii şi fructificării pomilor, cât şi a calităţii producţiei de fructe şi mediului din livadă. În acelaşi timp, s-a experimentat şi acţiunea fertilizanţilor foliari şi a biostimulatorilor asupra majorităţii speciilor pomicole.

Nu trebuie omis din această prezentare succintă interesul noii generaţii de cercetători din cadrul laboratorului către tematici care privesc tehnologia postrecoltă şi cele privitoare la schimbările climatice globale.

Recent, la prima competiţie PNCDI II din luna august 2007, tematicile:

- evaluarea impactului schimbărilor climatice asupra potenţialului agroclimatic al României în vederea zonării producţiei pomicole (PNCDI II);

- creşterea eficienţei economice în valorificarea fructelor proaspete perisabile prin managementul factorilor de risc postrecoltă, optimizarea duratei de păstrare şi studii de marketing (PNCDI II) au fost evaluate foarte bine, urmând a intra la finanţare pentru următorii 3 ani.

În prezentarea acestui laborator trebuie să subliniez reuşita schimbare a generaţiilor de cercetători din institut, numărul mare de proiecte de cercetare elaborate şi desfăşurate în ultimii 5 ani (24 de proiecte), toate acestea conducând la surse de finanţare importante de peste 2 milioane de euro.

Dr. ing. Mihail COMAN, director general, ICDP Piteşti – Mărăcineni
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

Vizualizari: 3216



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI