Indolenţa care naşte ruină > REVISTA LUMEA SATULUI

Platoul din inima micuţei, dar cochetei „perle a Vrancei“ se transformase într-un veritabil furnicar. Zeci de maşini, sute de turişti şi o zarvă frumoasă compuneau tabloul acelui miez de august. Toţi păreau a avea un rost în acel pitoresc peisaj. Unii se întreceau în doborâtul popicelor la pista anume amenajată. Alţii priveau cu poftă la grătarele cu mititei ce sfârâiau la foc mocnit.

Nu departe de ei, câţiva mineri veniţi „cu bilet“ la tratament încinseseră o partidă de table. Pe alei, un grup de împătimiţi ai sportului rege făceau pronosticuri privind un meci din Cupa României. Unii mergeau „pe mâna“ echipei din Baia Mare, alţii, dimpotrivă, mizau pe „Ştiinţa“. O lume pestriţă era şi la restaurantul-bar deloc pretenţios situat între Zboina şi Mioriţa, unde berea la halbă era „meniul“ principal pentru majoritatea celor care-i treceau pragul.

Hotărât lucru, toţi se bucurau din plin de acea superbă zi de gustar de la începutul anilor ’80, de care aveau să-şi aducă aminte peste timp.

Douăzeci şi cinci de ani după aceea… Maşina coteşte dreapta spre staţiune şi înaintează încet preţ de câteva minute. Nu recunosc nimic. O iau la pas şi, după o pădurice, zăresc motelul Mioriţa. Mă apropii şi constat că e închis cu lacătul. Arunc o privire înăuntru. Dezastru… O iau agale spre „centru“.

Zăresc vechiul restaurant-bar, altădată plin cu butoaie cu bere. E, cum altfel, în paragină. Cu mâhnire, constat că staţiunea e pustie. Doar doi pensionari cu priviri mirate merg agale pe aleea „roasă“ de vreme. Nici Zboina, celălalt stabiliment din staţiune, cotat la o stea, n-arată chiar bine. Măcar e deschis şi, pe deasupra, păzit de un câine negru ce-şi face veacul pe lângă intrare. Cât despre centrul staţiunii, „scena“ acelei repetabile forfote? Un spaţiu inert, dezolant, în care timpul s-a oprit în loc acum mai bine de două decenii.

Situată la doar un kilometru de staţiune, comuna Soveja nu mai constituie, la rându-i, un magnet pentru iubitorii de turism montan. Viceprimarul Daniel Dobrin este însă convins că lucrurile se vor schimba în bine din acest punct de vedere.

„Numărul turiştilor s-a diminuat pentru că drumul dintre Tişiţa şi Soveja a fost un infern până acum doi ani. Vrem să dezvoltăm turismul aici în zonă şi nu mă refer la staţiune. Să fie clar. Staţiunea e una, iar comuna e alta. Ce se întâmplă cu staţiunea nu este problema noastră. Promovând turismul vrem în felul acesta să-i atragem acasă pe sovejenii plecaţi la muncă prin Spania sau Italia“, a declarat viceprimarul Sovejei.

Ce-ar mai face administraţia pentru a-şi duce la îndeplinire planul de revigorare a zonei? „O staţie de epurare, extindere pentru reţeaua de apă şi canalizare, o pârtie de schi, bazin de înot, bază sportivă.“ Când? Uşor încurcat, viceprimarul a replicat franc. „Nu ştiu să spun când vor fi gata.“

Cele câteva pensiuni care se vor inaugura în maximum două luni, precum şi altele patru într-un viitor apropiat vor face din comuna Soveja, anticipează viceprimarul, o destinaţie căutată. Aşa să fie oare?

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu