Pustiu, acasă la „Roată“! > REVISTA LUMEA SATULUI

Casa memorială a luminatului ţăran unionist din comuna vrânceană Câmpuri nu mai stârneşte interesul noilor generaţii

Pe buza şoselei, chiar în faţa unei bojdeuci cu pereţi decojiţi, două ţărănci s-au prins a vorbi de zor. „Stai aci, că merg să le arăt casa şi vin imediat“, grăieşte una dintre ele, cu un aer uşor iritat. Bătrâna, îmbrăcată în negru, cu basma prinsă la spate şi ciorapii rupţi, dă fuga după chei şi, odată deschisă uşa casei, se porneşte a înşira într-o goană nebună obiectele aşezate în prima cămăruţă.“ Aici e o masă cu scaune mici, cu linguri şi străchini de lut, o solniţă de sare, ceaun de mămăligă, un vătrai pentru jar din cuptor, o formă de caşcaval, o oală pentru sarmale etc.

Scenariul se repetă şi la a doua cameră, „odaia cea mare“ cum o numeşte tanti Sevastiţa. Inventarul? „O punguţă unde-şi ţinea gologanii, un tablou, o lampă, o icoană foarte veche, de sute de ani, o masă, aici patul cu cerga şi cu pernele, o haină a lui moşu ţesută la război, un brâu pe care-l punea în loc de centură, o cămaşă cu fir, tot aşa, foarte veche“. „Şi aici pe pereţi scrie tot. Dumneavoastră aveţi ochi. Sunteţi tineri. Citiţi… Eu, dacă vreţi, am încredere în dumneavoastră. Mă duc la femeia ceea în drum şi staţi cât vreţi…“

Bătrâna din Câmpuri - ghidul „ad-hoc“ - ştie istoria casei memoriale de vreo trei decenii. Vorbeşte cu nostalgie de anii când veneau aproape zilnic grupuri de vizitatori. „Mai vin câteodată, dar nu prea. Mare brânză nu mai vin cum veneau înainte. Nu mai învaţă copii la şcoală povestea cu bolovanii, unde-i unu’ nu-i putere.“

Personalitate intrată în legendă, Ion Roată rămâne una dintre figurile luminoase ale luptei pentru înfăptuirea Principatelor Unite Române de la 1859.
Gospodar de frunte al comunei, dăruit cu o o minte ascuţită, cu o mare uşurinţă de a exprima în cuvinte gândurile şi judecăţile sale, bun cunoscător al vieţii şi dorinţelor ţăranimii, Ion Roată a fost ales în 1857 ca deputat în Adunarea Ad-hoc a Moldovei. Câştigă admiraţia şi prietenia marilor oameni politici ai timpului de la Iaşi: Alexandru Ioana Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Anastasie Panu.

După Unire se implică în viaţa comunei, este ales în judeţul sătesc, militează pentru înfiinţarea şcolii în localitate. Cu prilejul Legii Agrare este ales de ţăranii din Câmpuri, apoi de locuitorii din Plasa Zăbrăuţi să facă împroprietărirea sătenilor. În 1878, prietenul său Mihail Kogălniceanu îl expediază la Focşani pentru a i se înmâna brevetul şi decoraţia „Steaua României“.

Uitat de lume, dar respectat şi iubit de familie şi consăteni, moare în februarie 1882. Abia în ianuarie 1909, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la Unirea Principatelor, este comemorat cu mare cinste, recunoscându-i-se rolul în istoria locului şi a ţării.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu