În pelerinaj la moaştele Sfintei Parascheva

A venit iar, inevitabil, ca în fiecare toamnă, octombrie. Şi, din punct de vedere religios, dacă spui octombrie, spui fără doar şi poate Cuvioasa Parascheva. Cunosc mulţi credincioşi care, cu destulă vreme înainte de 14 octombrie, data la care este sărbătorită Sfânta, se pregătesc cu temeinicie pentru drumul la Iaşi, la mitropolie, unde se află moaştele Paraschevei. Ele continuă încă să facă, pentru cei înarmaţi cu credinţă, tot felul de minuni. E de ajuns - se spune - să pui genunchiul la pământ în faţa raclei Cuvioasei şi să te rogi din tot sufletul pentru problema de sănătate - sau altcumva - pe care o ai.

Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi a României, în ansamblu, se bucură, poate mai mult decât toţi ceilalţi sfinţi din calendarul ortodox, de multă consideraţie. La Catedrala Mitropolitană din Iaşi vin, zilnic, credincioşi din toată ţara ca să se închine la moaştele sfintei.

Cu flori în mâini şi credinţă în suflete, aceştia îi expun Paraschevei focul lor. Unii aduc tot felul de daruri pentru Sfântă, ca mulţumire pentru dorinţele împlinite, alţii scot din sacoşe şi genţi lucruri ale celor din familie, care nu au putut să vină şi le aşază lângă raclă. Sfânta ştie, aude, vede ceea ce îi cere credinciosul. Şi, în bunătatea-i nemăsurată, aruncă peste omul împovărat de boli şi nevoi, minunile ei.

O doamnă în vârstă, pe care o zăresc adesea la Biserica Sfânta Vineri din Ploieşti - în fapt, tot Sfânta Parascheva - îmi povesteşte în tinda sfântului lăcaş despre minunile pe care sfânta nu oboseşte să le tot facă: „O preoteasă era, săraca, bolnavă rău la cap. Nu o vindeca nimic.

Doar după ce a venit şi s-a rugat la Sfântă, a căpătat vindecare. Un copil de trei ani nu mai vorbea şi medicii nu au găsit vreo soluţie să-i redea graiul. Şi cât s-a chinuit, neputincioasă, mama lui! Numai după ce a îngenunchiat la moaştele Paraschevei, ca prin minune, copilul a început iar să vorbească. Şi un inginer bolnav de plămâni, şi o studentă care avea leucemie, tot aşa s-au vindecat, prin rugăciuni la Cuvioasa Parascheva. Căci medicina, ca în atâtea cazuri, s-a dovedit a fi fără putere.

Toate problemele de sănătate le rezolvă Sfânta. Dar nu numai atât. Ea veghează şi asupra înţelegerii din case şi a bunăstării gospodarilor din ele. Ea are grijă de studenţi şi de elevi, ea ocroteşte mamele şi pe toţi credincioşii. Dacă n-aţi fost niciodată la Iaşi, la moaştele Sfintei, aţi trăit degeaba.

Eu, de la jumătatea lui septembrie, încep să ţin post, să nu mai arunc cu răutăţi, să mă pregătesc de bani pentru drum. Căci pe 14 octombrie, moartă, coaptă, sunt la Iaşi. Ştiţi ce e miraculos de-a dreptul? Eu nu pot să pierd nopţile, nici să stau nemâncată, nici să stau în picioare, căci sunt suferindă cu multe boli. Dar când mă duc la Sfântă, deşi stau şi trei zile la rând, nu mai simt durere, nici boală, nici foame, nici nesomn.

Sunt bună, zdravănă, ca în tinereţe. E tare frumos cum dăm roată Mitropoliei, cu Mitropolitul Moldovei în frunte, cu racla Sfintei în mâinile preoţilor, cu lumânări în cele ale credincioşilor, cu sunetele clopotelor care te înfioară, cu mii de voci care cântă Paraclisul Sfintei Parascheva. Aş tot sta la moaştele Cuvioasei Parascheva să mă rog. De aceea, eu zic tuturor celor care minimalizează viaţa şi minunile sfintei să se mai gândească înainte de a emite aşa răutăţi“.

Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut în satul Epivata, din Tracia, fiind ea viţă de neam nobil şi bun, cu multe bogăţii. Părinţii ei au îndrumat-o de mică spre cele sfinte şi, la zece ani, Parascheva a dat unui sărac hainele sale, luându-le, în schimb, pe ale aceluia, fapt pentru care a încasat, cum spunem noi azi, oarece bătaie acasă. A procedat, în timp, la fel: a dat săracilor tot ce avea ea mai bun.

Mai apoi, fiindcă nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, fără ştirea părinţilor, a ajuns la Constantinopol. Aici, gustând toate bunătăţile date de Dumnezeu, îndestulându-se de dumnezeieştile şi sfinţitele biserici şi moaştele sfinţilor şi fiind binecuvîntată de sfinţii bărbaţi, a ieşit din cetate şi a trecut în Calcedon de cealaltă parte şi de acolo a venit la Iraclia din Pont, călătorind cu picioarele sale.

Aici a petrecut cinci ani, apoi a ajuns la Ierusalim, la nişte călugăriţe pustnice. A trecut prin Constantinopol şi prin satul Calicritia, uimindu-i pe toţi cu credinţa ei. După ce a murit, lângă ea a fost îngropat un păcătos rău mirositor. Iar Parascheva s-a arătat în vis unui călugăr să-i fie aceluia mutat trupul de lângă al ei.

Sultanul Murad al IV-lea i-a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, să mute sfintele ei moaşte din biserica patriarhală a Constantinopolului datorită numeroaselor binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari: din veniturile sale a plătit peste 260 pungi de aur pe care ea le datora turcilor şi creştinilor.

Însă, fiindcă la turci este interzis a strămuta mort peste trei mile, afară de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană, ca să obţină permisiunea pentru strămutarea sfintelor moaşte. Toată povestea aceasta a strămutării acesteia este zugrăvită pe peretele de amiazăzi al bisericii Sfinţilor Trei Ierarhi, unde se află sfintele ei moaşte. Între alte lucruri se înfăţişează acolo şi Capugibaşa cu ofiţerii lui mergând la petrecerea sfintelor moaşte. Şi anul acesta, Iaşiul, de ziua Sfintei Parascheva, a fost neîncăpător pentru toţi pelerinii veniţi la moaştele acesteia.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu