Imprimati articolul

Din sat s-a întrupat vedeta…Constică Dafinoiu

„Frumosul nebun“ din Viziru

Medaliat cu bronz olimpic la Montreal în 1976, Costică Dafinoiu s-a născut pe 6 februarie 1954 în comuna Viziru din judeţul Brăila

Munca fără satisfacţii

Cândva unul dintre „frumoşii nebuni“ ai nobilei arte, Costică Dafinoiu este astăzi la vârsta deplinei maturităţi. Încărunţit înainte de vreme, în parte şi din cauza pierderii premature a soţiei, eroul Brăilei de acum mai bine de trei decenii pregăteşte o grupă de copii la Clubul Sportiv Municipal Brăila.

Satisfacţiile? Departe de cele pe care le-a trăit în calitate de sportiv… „Muncim în van. Creştem copii de pe la 9 ani, îi ducem până pe la 17-18 ani, iar după aceea la revedere, maestre, şi n-am cuvinte. Pleacă toţi prin Spania ori Italia. Ce să le ofere sportul? Înainte ne încadra în producţie şi ne dădeau un salariu, dar acum...“, s-a confesat fostul mare pugilist brăilean.

Debut fulminant

Plecat la vârsta de 15 ani din satul natal ca să urmeze cursurile unei şcoli profesionale „la oraş“, actualul antrenor a fost iniţiat în tainele pugilatului de maestrul Gheorghe Lică. După doar cinci luni de antrenamente a venit şi primul succes al carierei: locul 1 la Campionatele Naţionale de zonă din 1970.

Trei ani mai târziu, adolescentul de atunci îşi adjudeca titlul de campion naţional de juniori, fapt ce a determinat convocarea sa în lotul naţional de juniori. Tot în anul 1973, Dafinoiu a bifat prima sa participare la un turneu internaţional, turneul „Prietenia“, desfăşurat la Galaţi. Evoluând în limitele categoriei 81 de kg, Dafinoiu s-a impus în toate cele trei meciuri, confirmând astfel pe deplin statutul de „senator de drept“ în lotul de juniori.

Aur european la Kiev

Succesul din prestigiosul turneu de la Galaţi a dat aripi briliantului de atunci al boxului românesc, care a înregistrat în 1974 câteva succese notabile. Primul dintre acestea s-a consemnat cu prilejul tradiţionalei competiţii Centura de aur, la care Dafinoiu s-a impus în finala categoriei 81 de kg în faţa vicecampionul olimpic de la Munchen, cubanezul Gilberto Carillo. Au urmat Campionatele Europene de la Kiev, unde s-a impus în finală în faţa unui pugilist din fostul spaţiu sovietic. Tot în 1974, Costică Dafinoiu a participat la Campionatele Mondiale de box de la Hanovra, unde s-a înclinat în faţa multiplului campion olimpic şi european, iugoslavul Mate Parlov.

Bronz la Olimpiada Nadiei

Excelenta formă sportivă, relevată şi de rezultatele înregistrate, l-au propulsat pe brăilean în lotul României pentru Jocurile Olimpice de la Montreal din anul 1976, „momentul de neegalat al carierei“, după cum a sunat confesiunea sa.

Sala Forum din Montreal, cea care cu câteva zile înainte găzduise concursul de gimnastică, a fost „martora“ bucuriei împlinite a tânărului plecat în lume dintr-un sat din Bărăgan. După două succese consecutive în care a avut ca adversari pugilişti din Trinidad Tobago şi Bermude, brăileanul n-a mai reuşit să treacă şi de taifunul cubanez Sixto Sorea, în faţa căruia s-a înclinat după două reprize. Nu mai conta însă... Cucerise bronzul şi nu oriunde, ci la competiţia supremă.

Iluzii pierdute

La cinci ani de la „momentul“ magic de la Montreal, Dafinoiu a decis că venise momentul să agaţe mănuşile în cui. N-a putut sta însă departe de sala de box, lucrând ca antrenor la Box Club Brăila, iar mai apoi la CSM. Tristeţile de tot felul îl macină însă. De ce? „Sunt mulţumit de ceea ce am realizat în sport. Cred însă că aş fi meritat ceva mai mult. M-au curtat cluburi puternice precum Steaua sau Dinamo, dar nu am acceptat să plec. Cât eşti bun, toată lumea te aplaudă, dar după aceea…Se uită toate“, a declarat cu amărăciune marele campion.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 19, 1 - 15 OCTOMBRIE 2008

֩ Comentarii