La mintea cocoşului (19) > REVISTA LUMEA SATULUI

De la aflarea veştii - teribilei veşti - care, de fapt deocamdată era doar un simplu zvon, în familia Butelcă pacea conjugală, nicicând prea stabilă din motive paşnice, vezi bine, pacea conjugală, aşadar, s-a dus cu totul pe apa Sâmbetei. Care veste?

Care zvon? Cum care? Cea referitoare la majorarea, de la 1 ale lunii ce vine, a preţurilor băuturilor alcoolice. Nu intră în discuţie şi în dispută, desigur, berea şi vinul, considerate, pe bună dreptate alimente, şi care nici nu prea au căutare la cei doi soţi, cunoscuţi în localitate - şi locante - drept amatori la crunte şi îndelungate beţii. Mitrică, poreclit de săteni Ţoiu, că aşa-i portul pe la noi, stâlpul casei - care fie vorba între noi, a ajuns ca vai de mama ei - preferă vodca, rachiul şi alte asemenea licori bărbăteşti cu cifre alcoolice ridicate.

Dânsa, Carmen Sylva - auzi ce nume regal - poreclită de cumetre Cinzeaca, e mai delicată, preferând lichiorul ori, în ultimă instanţă, vermutul. Or, acestea fiind datele problemei, cât se poate de firească, la mintea cocoşului, gâlceava. Deşi numai despre înţelept nu găvărim noi acum. Pen’ că de unde o să-şi procure Mitrică banii necesari să-şi satisfacă neostoita sete? Numai Dumnezeu ştie. Că de muncă fuge ca dracu’ de tămâie.

„Spuneţi şi dumneavoastră, zice, cui are timp şi răbdare să-l asculte, dacă nu-i o nedreptate strigătoare la cer ca vodca să se scumpească iarăşi şi iarăşi, de necrezut aproape, cu 55-60%, iar dulceţurile acelea - pentru dame ori nevolnici, se referă la vermut şi lichior - cu numai 45%. Este o adevărată discriminare“, precizează doct, arătând că-i la curent cu neologismele la modă la TV, pe care unde altundeva le poţi deprinde decât la crâşmă ori la bufet.

„O fi ea discriminare - îi dă răspuns Carmen Sylva, poreclită Cinzeaca, dovedindu-se la fel de cultivată - dar e o discriminare pozitivă, cum se poartă peste tot pe mapamond. De unde şi filmul «Am văzut ţigani fericiţi». Deoarece şi întrucât - îşi întăreşte ideea - destul am fost noi, femeile, trecute la cratiţă, tratate ca nişte slugi, ba chiar - şi nu o dată - de-a dreptul hărţuite.“

„Asta s-o spui lu’ Mutu“ - o contrează Ţoiu, pe care de fapt îl cheamă Mitrică. „Aceluia n-am cum să i-o zic, că umblă teleleu prin lumea largă, după fel şi fel de individe, de parcă la noi nu s-ar găsi la tot pasul.“ „Te roade invidia - o pune la punct bărbatul, luat cu cununie şi cu acte în regulă. Auzi, dumneata, 45%!“

Şi vorbele cu năduf, ba chiar şi insultele - la bătaie se va ajunge ceva mai târziu, pe la al şaptelea pahar - tulbură pacea, niciodată stabilă, a familiei Butelcă, a cărei casă stă gata-gata să se prăvale. Drept pentru care stau şi mă întreb: oare cei ce scumpesc alcoholurile n-au inimă, n-au minte? De ce, înainte de-a lua o hotărâre, nu se gândesc la bieţii oameni, amărâţi ca vai de ei, nu de alta, dar se ştie şi e la mintea cocoşului: mâncarea îi fudulie, băutura-i temelie.

P.S.: O informaţie proaspătă, precum o pâine abia scoasă din cuptor. În ultima vreme, în Suedia, vânzările de băuturi alcoolice au scăzut. Cauza? Urmaşii vikingilor preferă să cumpere din străinătate. Că-i mai ieftin! Aşadar, aviz amatorilor…! Că doar intrarăm în UE.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu