În dezbatere, proiectul Camerelor Agricole

Despre reorganizarea activităţii de consultanţă agricolă s-a vorbit mult în ultima perioadă. Discuţiile au atins un nivel exploziv odată cu apariţia unui proiect de lege privind înfiinţarea şi funcţionarea Camerelor Agricole din România.

Am studiat acest proiect şi am constatat că nu ni se potriveşte în acest moment. În primul rând, Camera Agricolă este definită ca o structură asociativă autonomă, cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat şi din bugetul Consiliilor judeţene şi locale.

Aceasta în condiţiile în care viitoarea instituţie se va afla în coordonarea metodologică a MADR. Acest mod de subordonare şi de retribuire ridică semne de întrebare.

Deciziile la nivelul camerei le au membrii majoritari: aleşii locali (primari, consilieri locali, reprezentanţi ai producătorilor agricoli, alţi factori locali). Reprezentanţii serviciilor tehnice din cadrul Camerelor Agricole au o pondere neglijabilă în actul decizional, ceea ce poate genera dificultăţi în transpunerea în teritoriu a politicii agricole.

Finanţarea salariilor cu aportul Consiliilor locale este dificil de realizat pentru că majoritatea primăriilor nu realizează suficiente venituri proprii.

De asemenea, în proiectul de lege nu este precizat explicit statutul consultantului agricol şi poziţia acestuia faţă de Camera Agricolă.

Considerăm, totodată, că înainte de a se ajunge la proiectul final de constituire a Camerelor Agricole este necesară consultarea reprezentanţilor ANCA şi OJCA şi în paralel a reprezentanţilor fermierilor şi asociaţiilor de fermieri din teritoriu precum şi a celorlalţi factori implicaţi, pentru găsirea unei forme finale acceptabile.

Punctul de vedere al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Alba este ca, pe termen scurt şi mediu, să rămânem pe actuala structură MADR-ANCA-OJCA-CLCA/CZCA, cu câteva amendamente:

• extinderea reţelei de consultanţă agricolă prin acoperirea cu specialişti în toate localităţile judeţului sau prin înfiinţarea unor centre zonale (districte) după modelul APIA;
• dotarea tuturor centrelor de consultanţă cu tehnica IT adecvată;
• definirea clară a statutului consultantului agricol;
• consolidarea la nivel instituţional a colectivului de specialişti care se pot angrena în elaborarea unor proiecte de dezvoltare rurală şi crearea unor parteneriate private;
• specializarea pe domenii a consultanţilor de la nivel judeţean/districtual şi acoperirea unor domenii, unde suntem deficitari în activitatea de consultanţă;
• stabilirea unor priorităţi în pregătirea viitorilor fermieri, precum şi a formelor asociative.

Toate acestea pentru a nu risca „să dovedim că n-am învăţat din greşeli“.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu