Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Cumpăna – localitatea cu 100 de voluntare

Dacă ar fi să aleagă o localitate în care să trăiască, departe de aglomeraţia şi zgomotul oraşului, constănţenii s-ar muta, fără nicio excepţie, la Cumpăna, Constanţa. Două argumente stau la baza deciziei lor: apropierea de oraş şi existenţa unei autorităţi locale căreia îi pasă de oameni.

Echipa executivului, formată în exclusivitate din femei, lucrează într-un ritm care depăşeşte normele prevăzute în orice cod al muncii. Primăria, consiliul local, se află numai şi numai în slujba cetăţeanului. Pentru a treia oară, doamna economist Mariana GÂJU a fost aleasă primar al comunei. Votul cetăţenilor este un răspuns, o recompensă sinceră faţă de devotamentul şi performanţele primei doamne a comunei.

Profilul unui posibil primar model

În urmă cu opt ani, apariţia unei femei în peisajul electoral şi apoi la primăria Cumpăna era privită ca o alternativă… temporară, până la aşezarea puterii politice în judeţ. Cine era, în fond, această femeie tânără, elegantă, politicoasă şi extrem de reţinută când este vorba de promisiuni? În primul rând, o fiică a satului şi apoi un om de caracter. Mariana Gâju a avut şi are o singură lege pe care o respectă şi pe care se sprijină.

O lege pe care şi-a făcut-o singură, în care crede cu toată puterea şi care s-a dovedit a fi cea mai importantă dintre toate: să-ţi priveşti consătenii în ochi fără să roşeşti. Restul a venit de la sine. A gândit, a muncit, s-a sacrificat pentru a le fi bine celorlalţi. Mariana Gâju este, fără îndoială, una dintre excepţiile acestor zile. Energia ei, curajul de a se implica în proiecte de mare anvergură au transformat o comună oarecare într-o aşezare prosperă.

La sfat cu primele doamne

Se cuvine acum să vorbim despre echipa aflată în jurul doamnei primar. Adică despre primele doamne ale comunei care pun la cale strategia de dezvoltare. O echipă alcătuită din femei de toate vârstele, cu profesii diferite, conducătoare de instituţii sau bucătărese, croitorese, casnice, pensionare. Femei care au hotărât să vină alături de primăriţa lor, să o ajute să-şi onoreze promisiunile.

Nu le-a obligat nimeni, lucrează fără să primească un leu, fără să se bată cu pumnul în piept că au uşa deschisă la primărie. Când se pune la cale o acţiune culturală, un festival, o conferinţă, o sărbătoare religioasă, un eveniment special, echipa doamnei Gâju se înfiinţeză la primărie şi, din acel moment, poţi fi sigur că se lucrează ca într-un stup. Lumea le spune cu drag şi cu umor „Comitetul Central“. Ele râd şi se bucură pentru că nu găsesc nimic rău în asta, din contră, se simt puternice şi eficiente.

Doamna profesoară Elena Obertaş este într-un fel liderul acestui Comitet. Asta pentru că, în decursul anilor, s-a dovedit a fi un profesionist desăvârşit, un dascăl iubit şi respectat de toţi elevii şi de tot satul, în general. Ce era să facă la pensie? Fiica s-a căsătorit, a plecat în Italia, soţul i s-a prăpădit... Când a văzut că draga ei comună are, în sfârşit, un primar adevărat, a hotărât să nu stea deoparte. La orice oră din zi şi din noapte sună telefonul de la primărie, doamna profesoară Elena Obertaş, acum consilier local, este gata să înceapă lucrul.

O viaţă închinată cărţii

Colegele doamnei profesoare, prietenele ei, fiecare în parte cu un destin special, cu o viaţă trăită cu demnitate, cu realizări profesionale de excepţie, i se alătură necondiţionat. Stela Iorga a fost bibliotecară o viaţă, până ce a predat ştafeta Luminiţei Cioroiu. Ea face şi acum parte din lumea cărţilor pe care le iubeşte mai mult decât orice. Un anumit moment este semnificativ pentru structura aleasă a acestei doamne: cu ani în urmă, biblioteca a luat foc şi o parte din cărţi s-a aprins.

A reuşit să salveze două, arse pe margini, le-a luat cu durere şi cu evlavie şi le-a aşezat în casa ei la loc de cinste. Acolo sunt şi acum, simbol al crezului ei în viaţă, al măsurii cu care socoteşte existenţa. Acum este sufletul activităţilor culturale, alături de colega ei mai tânără, despre care spune că este exact ce trebuie pentru ca lumea cărţilor să fie un tărâm de înălţare spirituală pentru locuitorii Cumpenei.

Gabriela Ciubotaru, educatoare profesionistă, energică şi sensibilă, adoră copiii şi socoteşte că viaţa unui educator nu se desfăşoară numai în cele opt ore de lucru. Abia după ce se sfârşeşte programul normal de grădiniţă simte că poate să facă mai mult pentru copiii ei: dansuri populare, piese de teatru, recitări, expoziţii, excursii... Părinţii copiilor o iubesc şi îi sunt recunoscători pentru strădania ei de a descoperi, în fiecare copil, un talent, o speranţă... În comitetul de care vorbeam, Gabriela reprezintă tineretul. În numele tinerilor decide când şi unde să se implice în viaţa culturală şi socială a comunei. Au făcut lucruri frumoase, sensibile, despre care s-a vorbit mult în toate jurnalele locale.

Un exemplu de devoţiune

Mariana Petrilă este asistentă de ocrotire a mamei şi copilului de o viaţă. Ceea ce face această doamnă cu suflet de aur se numeşte devoţiune fără margini faţă de viitorul comunei. În cabinetul ei de la dispensar, acasă sau pe stradă, doamna Mariana este la dispoziţia celor care au nevoie de un sfat sau de un tratament. O face cu zâmbetul pe buze, cu căldură şi competenţă. Rezultatul? O comună întreagă îi spune „ sărut mâna“, o consideră ca făcând parte din familie. „Comitetul Central“ i-a dat ocazia să fie mai mult decât atât. Să-şi pună semnătura pe acţiuni educative, religioase, sociale despre care s-a dus vestea.

Un caz special

Daniela Spătaru, directoarea căminului cultural, este un caz special. În primul rând este foarte tânără, a absolvit Facultatea de Fizică şi este îndrăgostită de tot ce înseamnă constituirea unui act cultural de calitate. Pe scena căminului cultural din Cumpăna n-ai să vezi niciodată un spectacol kitsch. Soţul Danielei este absolvent de Conservator şi pregăteşte formaţii artistice de nivel profesionist. Acolo, în căminul acela, pe scenă, Daniela Spătaru aprinde o făclie de civilizaţie şi cultură de excepţie. Când nu face asta este alături de doamnele care muncesc pentru prosperitatea comunei.

Punem punct aici, cu precizarea că numărul femeilor care lucrează voluntar şi sprijină proiectele primăriei sunt peste sută. Toate, absolut toate, fac parte din aceeaşi clasă spirituală a acestor doamne pe care tocmai le-aţi cunoscut. Pare incredibil, nu? O lume frumoasă, normală, mândră este reprezentată de acest „Comitet Central“, un fel de a face ceva util pentru semenii tăi râzând de trecut şi zâmbind pentru viitor.

Rodica SIMIONESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2008

Vizualizari: 763



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI