Imprimati articolul

Ce trist record!

Moto: O investigaţie sociologică efectuată în octombrie 2007, de o fundaţie umanitară, relevă că circa 22 la sută din populaţia rurală a României se află la limita sărăciei absolute.

Ce trist record rezultă din statistici,
Îmi tremură condeiul când îl scriu:
Unul din cinci săteni ai României
Atât se zbate-n gheara sărăciei
Încât te miri că încă mai e viu!

Cine-s sărmanii întâlniţi pe uliţi
Cu lacrimi pe obraji, flămânzi şi goi?
Sunt victimele crâncenei tranziţii
Care ne-a pustiit ca un război.

Săraci au fost de când se ştiu pe lume,
Dar parcă niciodată ca acum.
N-au nici un sfanţ să-i smulgă gliei rodul
Şi stă pârloagă-n margine de drum.

De ani şi ani n-au porc în bătătură,
Nădejdea li-i în câteva găini
Şi-n ajutorul de la primărie,
Şi-n dania milostivilor vecini.

Sunt zile când abia de pun pe masă
Un boţ de mămăligă cu mujdei,
Ori doi cartofi din spuza de pe vatră
Şi cu un praf de sare peste ei.

N-au lemne-n sobă, casa stă să cadă,
Opinca-i spartă, straiul zdrenţuit,
Sunt singuri cuc şi negri de durere –
Pe mulţi copiii lor i-au părăsit.

Răpuşi de bătrâneţe şi de boală,
Striviţi de-al sărăciei tăvălug,
Ei şi-au pierdut şi ultima speranţă,
Li-i gândul doar la moarte şi coşciug.
.............................................................

Cârmuitorii noştri, luaţi aminte:
Ale răbdării baiere se rup
De nu veţi vindeca această rană
Ce sângerează pe al ţării trup.

Căci prea e trist recordul din statistici,
Îmi tremură condeiul când îl scriu:
Unul din cinci săteni ai României
Atât se zbate-n gheara sărăciei
Încât te miri că încă mai e viu!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii