Imprimati articolul

Spaţiul culorii (II)

Drumul plantei din cadrul natural în spaţiul cultural

Spaţiul tradiţional, ca formă de locuit, a fost conceput şi organizat în aşa fel încât pe de o parte să răspundă nevoilor de zi cu zi şi, pe de alta, să reprezinte statutul socio-cultural al proprietarului şi, bineînţeles, aspiraţiile sale culturale. Casa şi modul ei de amenajare, alături de costumul popular au fost principala carte de identitate a românilor.

Există în cadrul gospodăriei, dar şi în afara ei, o ciclicitate aproape matematică a succesiunii activităţilor gospodăreşti de sărbătoare şi ceremoniale dictate de succesiunea anotimpurilor, a datinilor şi obiceiurilor. Între aceste activităţi se înscrie şi meşteşugul vopsitului cu plante al fibrelor textile naturale. În vremurile trecute, ,,vopsitul cu buruieni“/plante tinctoriale presupunea un adevărat ritual.

Trebuia respectată succesiunea calendaristică a etapelor de evoluţie biologică a plantelor pentru a le recolta la timpul optim (la Armindeni, la Sânziene, la Sf. Ilie, la Sfântă Mărie) întrucât pentru vopsit trebuia să se cunoască exact perioada din an când planta are calităţile tinctoriale cele mai bune. De asemenea, momentul recoltării nu este ales la întâmplare, contând ora culesului, ziua, anotimpul, condiţiile climatice, felul pregătirii plantelor înainte de a fi utilizate (uscatul). Uneori, plantele tinctoriale erau investite cu un statut similar plantelor de leac şi vrajă.

Înţelegând astfel complexul univers popular ce s-a creat în jurul procesului vopsirii fibrelor textile cu plante tinctoriale, putem compara astăzi acest meşteşug cu un proces alchimic, în care un rol determinant îl au cele două elemente primordiale: apa şi focul.

În esenţă ambele, cu un conţinut antagonic, au ca notă comună capacitatea de a uni energiile unei comunităţi, stimulând desfăşurarea unui exerciţiu complex de comunicare.
Prepararea hranei, încălzirea apei pentru vopsitul firelor necesare operaţiilor de ţesere sunt numai câteva dintre numeroasele acţiuni care adună la un loc energia apei şi a focului, dovedind necesitatea dialogului dintre ele.

Îmblânzirea apei şi a focului au fost elementele-cheie ale transformării şi evoluţiei umanităţii. Iată de ce, în structura de bază a unei case ele nu se exclud niciodată.

Ambele spaţii, al focului şi al apei, stimulează desfăşurarea unui exerciţiu de translare dinspre real spre ireal/mitic, demonstrându-ne, prin acţiunea lor comună, forţa actului de creaţie.

Incitaţi de această bogăţie a culturii populare în domeniul cunoştinţelor practice, plastice şi simbolice referitoare la vopsitul cu plante tinctoriale a fibrelor textile naturale, ca artist textilist şi profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, în anul 2006-2007 am iniţiat un program de valorificare artistică a acestui segment de cunoştinţe tradiţionale, experimentând cu studenţii anilor II şi III, secţia Arte textile, vopsitul suprafeţelor textile din fibre naturale cu pigmenţi naturali.

Experimentul a vizat parcurgerea tuturor etapelor de pe drumul de la plantă la pigment, până la conceperea şi concretizarea formei de artă decorativă textilă.

Respectând ritualul tradiţional al vopsirii fibrelor naturale, am întreprins, mai întâi, o cercetare asupra mediului natural – florei spontane şi cultivate – din zona de sud a Olteniei.

Am recurs la culegerea şi identificarea plantelor tinctoriale din zonă, am apelat apoi la reînnodarea tradiţiei în ceea ce priveşte transmiterea cunoştinţelor prin identificarea meşterilor locali, păstrători ai tehnicilor tradiţionale de vopsire. Am experimentat formule tradiţionale de vopsire cu plante tinctoriale, urmărind evidenţierea efectului de culoare prin tehnica vopsirii.

Un alt obiectiv al proiectului nostru a vizat redeşteptarea interesului local al tineretului pentru zestrea de valori practice şi teoretice, moştenite din bătrâni. Le-am explicat impactul acestui tip de informaţie pentru orientarea profesională şi identitară a omului modern.

Practic, am solicitat participarea copiilor din sat la desfăşurarea unor experimente de obţinere a pigmenţilor din plante, de vopsire, în scopul modelării mentalităţilor şi al orientării sătenilor de azi, spre o atitudine ecologică, a revitalizării folclorului din regiunile defavorizate prin reintroducerea plantelor tinctoriale în stilul de viaţă contemporan.

În aceeaşi ordine de idei, le-am sugerat, ca o posibilă revitalizare a ţesăturilor colorate natural, folosirea acestora în designul de interior urban, dar şi rural.

Am evidenţiat faptul că prin vopsirea cu culori naturale suprafaţa textilă dobândeşte nuanţe şi subtilităţi în expresivitate prin explorarea unor formule tradiţionale adecvate tipului de fibră şi ţesătură, raportându-se astfel mult mai uşor la sensibilitatea contemporanilor, prin cultivarea unor efecte cromatice, contexturi, imprimeuri, în ton cu vremea şi gustul oamenilor de azi.

Dr. Daniela FRUMUŞEANU,
Dr. Doina IŞFĂNONI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii