Imprimati articolul

EDITORIAL
Crizele omenirii

Am fost în ultima vreme părtaş la mai multe dezbateri privind crizele la nivel global, fenomene ce ar putea afecta, după opinia multor specialişti, până şi evoluţia vieţii pe pământ.

Fără îndoială că ele există, unele manifestându-se chiar cu mulţi ani în urmă, altele fiind actuale, generate poate şi de o dezvoltare a ştiinţei uneori în neconcordanţă cu cerinţele reale ale vieţii, cu capacitatea de absorbţie a noului de către natură şi om.

Mai nou, se vorbeşte de crize care abia se prefigurează, dar care vor fi iminente dacă nu se va ţine seama măcar de cauzele ce le determină pe cele actuale.

Sigur, în anumite momente, unele sunt generate artificial şi folosite spre a manipula masele. „False crize“. Dar să vorbim de cele reale, ale căror efecte deja le simţim.

Prima criză, dacă trebuie să le abordăm într-o ordine a importanţei pentru omenire, ar fi cea a apei potabile, despre care se vorbeşte de mult, dar care de la o vreme a fost dată uitării. Să nu uităm că în prezenţa ei a apărut viaţa pe pământ şi ar sfârşi în absenţa ei. Dar asupra acesteia şi a necesităţii gestionării responsabile a ei, voi reveni.

A doua criză ar fi cea alimentară, apoi cea a energiei şi a preţurilor – ultima generată de penultima – şi nu în ultimul rând criza educaţională, care ar putea determina o exacerbare comportamentală cu consecinţe imprevizibile asupra existenţei omenirii, începând cu zonele aglomerate de pe glob.

Iată problemele majore la nivel global, asupra cărora cârmuitorii naţionali, europeni şi mondiali trebuie să-şi îndrepte atenţia. Mă întreb, dacă rezolvarea acestora este şi în concordanţă cu interesele grupurilor din care fac parte?

Revenind la criza apei, considerată de cel mai mare interes… „se impune să atragem atenţia asupra necesităţii gestionării atente a ei, utilizării eficiente atât în consumul casnic, cât mai ales în cel industrial şi agricol“ – spunea, cu prilejul unei dezbateri pe această temă, academicianul Cristian Hera, preşedintele ASAS.

Fără îndoială, apa este în prezent utilizată în cele mai multe cazuri ineficient. În vreme ce în România de pildă, apa pentru irigat este încă transportată pe canale deschise, cu pierderi prin infiltraţie şi evaporare de peste 40%, situaţie ce generează creşterea preţului la consumator de 7-10 ori, în statele dezvoltate aceasta este adusă la beneficiar prin conducte îngropate şi administrate plantelor „cu picătura“.

Adică prin sisteme de irigaţii prin picurare, cu efecte benefice asupra costurilor şi multiple alte avantaje. Şi tot în aceste state, apele uzate sunt epurate, colectate şi redate agricultorilor pentru irigat, în mod gratuit.

Este un mod eficient şi raţional de folosire a apei. Eficienţa naşte eficienţă! Cred că se impune să reflectăm asupra acestui aspect. Poate şi asupra sistemului de irigaţii românesc.

O ţară cu atâta apă potabilă încă, cu bazine hidrografice şi relief ce permite transportul apei prin cădere, este păcat să nu aibă o agricultură performantă. Să nu uităm că ea poate produce şi energie şi împreună asigură alimente ieftine.

Aşadar, să acordăm prioritate… priorităţilor!

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 14, 16-31 IULIE 2008

֩ Comentarii