Imprimati articolul

Marea deziluzie

De la o vreme mă încearcă un fel de nelinişte. Iau seama la tot ori aproape la tot ce se întâmplă în jurul meu şi nu pot să mă fac că nu văd. Ori că nu înţeleg cam pe ce cărări bâjbâim. Fiindcă, vorba lui Tănase, prea „pleacă ai noştri şi vin tot ai noştri“. Ziceam, aşadar, că mă îngrijorează acutul analfabetism politic al celor cu „pâinea şi cuţitul“.

Legislaţia – legile, din România vreau să spun – câtă există, este şi stufoasă, şi confuză.
Mă întreb tocmai pentru aceea adeseori: ce cap, ce minte ori memorie vor fi având magistraţii români ca să bage de seamă ori de câte ori legile se lovesc cap în cap, precum berbecii? Din această ceaţă legislativă ies învingători, mai totdeauna, hoţii.

Chichiţele avocăţeşti sunt şi ele numeroase, mocirla intereselor de tot felul a devenit şi ea de netrecut, încât, vorba lui Ţuţea săracul, „la români a te afla în treabă e un mod de lucru“. Să mă şi explic. Parlamentul bate apa în piuă cu ce vrei şi ce nu vrei, numai cu ce trebuie nu.

Legea cercetării ştiinţifice în agricultură, după ce a mucegăit bine prin sertarele nu ştiu căror surtucari a sucombat iremediabil – fie din lipsă de cvorum, fie din supraaglomerarea „ordinelor de zi“ – dar, fapt demonstrabil şi prin urmare cert, din interesul celor ce împart codrul de pâine, câtă mai e. Între timp, câmpurile experimentale de odinioară trec în custodia samsarilor de ocazie, în vreme ce iarăşi cumpărăm seminţe de pe aiurea.

S-a vândut tot. Şi ce se afla la vedere şi ce nu! Cine să mai stăruie, prin urmare, într-o profesie ce impune har? Drumurile bejeniei sunt pentru români căi deja bătătorite şi foarte curând, mă întreb şi întreb la rându-mi, cine va mai rămâne pe plaiurile Mioriţei, măcar aşa, să stingă lumina? Pleacă agronomii, pleacă ţăranii, pleacă medicii şi aleargă încotro văd cu ochii mai toţi românii mai de soi.

Acum se intră în vacanţă. Buna mea mă tot cicălea că vacanţa e bine meritata odihnă pentru cei care au pus osul la treabă. Aşa credea ea fiindcă,  n-am îndoială, aşa era odinioară. Acum vremea a vremuit şi s-au prefăcut, vezi bine, şi rânduielile. Acum se aşteaptă toamna! Se vor număra bobocii, nu? Care boboci? Pun pariu că administraţia onorabilei instituţii nu va schimba nicio plăcuţă de pe uşile demnitarilor de profesie. Şi să vezi, după „uninominale“, umflat în pene! Ales prin alte părţi înseamnă „în slujba alegătorului“.

La noi, alegătorii sunt la cheremul celor pe care nici bunul Dumnezeu nu mai ştie cum îi votăm.

Înţelegeţi acum neliniştea mea?

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 14, 16-31 IULIE 2008

֩ Comentarii