Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

OGRADA CU „SEMNE“

Lucian Blaga: „Veşnicia s-a născut la sat“

Inaugurăm sub acest titlu o nouă rubrică în care vom inventaria lumea care ne înconjoară din perspectiva simbolurilor, miturilor, obiceiurilor, gesturilor cotidiene a căror semnificaţie s-a diluat atât de mult în epoca modernă, încât în afara automatismului verbal sau a gestului nu ne-a mai rămas nimic.

De ce în Lumea Satului?

Pentru că „veşnicia s-a născut la sat“ şi, fie că ne place, fie că nu, încă mai suntem în măruntele şi aparent nesemnificativele gesturi cotidiene tributari civilizaţiei rurale.
De ce ograda?

Pentru simplul motiv că civilizaţia apartamentului a distrus fundamentul simbolurilor cotidiene din care a rămas doar pupa din care fluturele a zburat de mult. Or unde se găsesc mai multe semne decât în bătătura bunicilor de la ţară (cei care îi mai avem)?

De ce cu semne?
Pentru că, de cele mai multe ori, „semnele“ sunt cele care ne readuc într-un univers mitic uitat.

ÎNTREBĂRI NU TOCMAI MISTICE

Vreţi exemple? De ce nu omorâm buburuza, dar strivim orice altă goangă ce se urcă pe noi? De ce urmărim venirea berzelor? De ce miercurea şi vinerea sunt zile de post? De ce ne înfioară cântecul cucuvelei?

De ce ziua de 13 sau cea de marţi sunt nefaste? De ce nu iubim pisicile negre? De ce curtea este pătrată/dreptunghiulară, şi nu rotundă? Ce înseamnă când ţi se zbate ochiul? Dar când îţi ţiuie urechea? Ce semnificaţie au „arătările“ din vise? De ce ne celebrăm morţii familiei cu colivă şi vin? De ce mâncăm tobă de Crăciun şi drob de Paşti? De ce se poartă inelul pe inelar, şi nu pe alt deget?

Putem continua la infinit! Apropo! De ce de Ziua Tuturor Sfinţilor se fac prăjituri sau patiserii în formă de opt sau de inel? Să începem cu începutul, adică cu ograda!

GARDUL/INCINTA/OGRADA/CURTEA

Ograda/curtea este un spaţiu generat de gard, de îngrăditură care înconjoară casa delimitând-o în spaţiul comunităţii. Gardul derivă din preluarea profană a incintei sacre. Forma circulară iniţială (care simboliza unitatea universului şi a divinităţii creatoare), s-a transformat, în timp, în formă pătrată sau dreptunghiulară – expresie a activităţii creatoare a omului. Forma poligonală trimite spre vocaţia de constructor a omului, ca o replică terestră a creaţiei celeste divine (universul rotund, sferic, în formă de cerc/semisferă etc.).

Incintele sacre circulare delimitau teritoriul alocat divinităţii, în care oamenii depuneau ofrandele. Ele erau construite din trunchiuri de copac, din monoloţi (incinta de la Stonhenge), din copaci-totem plantaţi anume (crângurile circulare de stejari sau frasini ale druizilor), din coloane de piatră (incinta sacră de la Sarmizegetusa) sau de cărămizi.

Simbolul curţii, al incintei personale în ultimă instanţă, a fost foarte puternic asociat cu familia, astfel că, la majoritatea popoarelor, se regăseşte expresia „a face curte“ care semnifică intenţia perechii de tineri de a-şi întemeia o familie şi, pe cale de consecinţă, de a-şi delimita un univers propriu, separat de universul familiilor parentale şi de comunitate (cătun, sat). Când tânărul, de regulă, „face curte“ este un semnal explicit al intenţiilor maritale.

Se credea că gardul împletit din ramuri de salcie îi purifică pe vizitatori şi asigură belşugul în gospodărie. Cel împletit din crengi de mesteacăn păzeşte gospodăria şi familia de efectul blestemelor şi de vrăjile malefice (rele, negre), de dragoste.

În jocurile amoroase ale tinerilor se asociază stâlpii gardului în divinaţia maritală, tinerele fete fiind puse să identifice pe întuneric un anume stâlp, a cărui stare de conservare, alură, talie şi formă le vorbeşte despre viitorul soţ. Dacă este vechi, putred, strâmb, cu proptele, viitorul soţ va fi bătrân, în timp ce un stâlp nou, drept, va indica un soţ tânăr, frumos, înalt, viguros.

„Arătarea“ în vise a gardului are multiple interpretări, care-i consolidează valoarea simbolică ancestrală.

Astfel, poate să reprezinte obstacolele pe care le poţi întâmpina în viaţă, eşecul (hainele agăţate în gard), bucuria şi împlinirea dragostei (construcţia), pierderea iubirii (dărâmarea), succesul în demersurile sociale, familiale (urcatul pe gard, săritul peste gard), intrarea în încurcătură (gardul de nuiele verzi), ieşirea din încurcăturile cotidiene (gardul de nuiele uscate).

A. F. BADIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

Vizualizari: 1650



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI