Pentru sănătatea apei > REVISTA LUMEA SATULUI

Parlamentul European a votat de curând o propunere de directivă care stabileşte un nou standard de calitate a apei. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene trebuie să elimine din apă, până în 2018, un număr de 33 otrăvuri. Este vorba de substanţele periculoase localizate în ape curgătoare, lacuri sau puţuri.

Deputaţii europeni au cerut Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă cu privire la standardele de calitate aplicabile concentraţiilor de substanţe prioritare în sedimente şi organismele vii. Această solicitare este diferită de poziţia Comisiei şi a Consiliului, care intenţionau să limiteze monitorizarea doar la apele de suprafaţă.

Actuala propunere completează legislaţia necesară pentru consolidarea Directivei nr. 60/2000, conform căreia mai multe substanţe periculoase pentru sănătatea oamenilor urmează să fie controlate şi interzise. Directiva va fi adoptată în 2008 şi va intra în vigoare cel mai devreme în 2010, la 18 luni după transpunere.

Dacă în cazul ţărilor occidentale se vor putea elimina substanţele periculoase, în cazul României situaţia se complică. În primul rând, staţiile de epurare şi prelucrare a apei potabile nu sunt capabile să elimine nici măcar nitraţii şi nitriţii (cu excepţia unei staţii de la Bucureşti, care foloseşte ozon pentru purificare), care provin de la îngrăşămintele folosite la câmp.

În fiecare an, Dunărea este otrăvită de toate ţările riverane. Numai că România are cel mai mult de suferit, apa fiind folosită la băut şi gătit (în Deltă, unde nu există alte surse de apă), precum şi la udarea a sute de mii de hectare teren agricol în sudul ţării.

Precizăm că Dunărea deversează anual în Marea Neagră 280 tone de cadmiu, 60 tone de mercur, 4.500 tone de plumb, 6.000 tone de zinc, 1.000 tone de crom şi 50.000 tone de hidrocarburi (!).

Problema apelor poluate, subterane sau supraterane nu este o simplă poveste şi se resimte la nivelul întregii ţări. Dăm ca exemplu numai zona Bucureşti-Ilfov, care este permanent monitorizată de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Bucureşti.

Conform Raportului pe 2008 privind starea factorilor de mediu, apa din râurile Argeş şi Dâmboviţa aparţine clasei a II-a şi a III-a de calitate din cauza încărcării organice, poluanţilor specifici de origine naturală, metalelor grele (Fe, Mn, Zn) şi a fenolilor.

Adevărul este că în toate apele naturale au fost găsite cantităţi periculoase de nitraţi proveniţi din exploataţiile agricole. Cele mai mari concentraţii au apărut în lacul Roşia (Valea Saulei) – 7,2985 mg/l, Crevedia – 7.2852 mg/l, în râul Câlnău, în amonte de confluenţa cu Dâmboviţa – 8,3215 mg/l, în timp ce la Mostiştea - Petrăchioaia – 10, 39 mg/l, un adevărat record.

Dacă Europa va interzice consumul de apă poluată, este firesc să ne întrebăm: ce apă vor mai bea românii, mai ales locuitorii satelor?

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu