Supravieţuirea în deşertul egiptean

Cine nu cunoaşte civilizaţia egipteană învăţată în şcoală şi văzută în imagini din albume, cărţi, filme sau pe ecranele televizoarelor?

Pe toţi ne uimeşte măreţia ei neegalată de nicio altă civilizaţie din existenţa umanităţii de mai bine de 5 milenii. Părintele istoriei Herodot, cu cinci secole înainte de Hristos, afirma că „Egiptul este un dar al Nilului“ şi nu a greşit cu nimic în aprecierea făcută. Fără Nil şi fertilitatea luncii pe care marele fluviu o inundă de milenii nu ar fi fost posibilă vieţuirea omenească normală în deşertul inospitalier pe care îl străbate.

De curând am avut prilejul să vizitez această fermecătoare ţară cu 90% terenuri deşertice şi să văd la faţa locului sistemul agrosilvopastoral din Valea Nilului de la Cairo. Acest spaţiu este situat la Paralela de 30 grade, spre sud de-a lungul fluviului până la Assuan, în apropiere de Tropicul Racului (23 grade), respectiv pe o distanţă de 800 km.

Valea Nilului, cu lunca mănoasă pe care o formează, are diferite lăţimi - de la absenţă în zona de podiş înalt până la maximum 3-5 km lăţime, după aprecierea mea. În această imensă oază, agricultura se poate practica numai în condiţii de irigare. Cea mai mare parte din teren, 50-60%, se cultivă cu plante furajere în care predomină lucerna şi trifoiul alexandrin, urmat de grâul spelta (două recolte pe an) pe alte 25-40%, legume 3-5% şi pe alocuri, spre tropice, apar plantaţii de trestie de zahăr, bananieri pitici şi alte culturi care însumează cca 5-10% din suprafaţă.

Toate aceste culturi, alături de animalele care cresc aici, vaci şi bivoliţe pentru lapte, măgari şi cămile pentru transport, mai rar oi şi capre, sunt ocrotite de umbra binefăcătoare a curmalilor, care la rândul lor asigură în plus fructe şi lemn de construcţie.

Această simbioză între vegetaţia lemnoasă, culturi cerealiere şi furajere, animale şi oameni coexistă de mii de ani, formând un sistem agrosilvopastoral unic şi indispensabil supravieţuirii în deşert.

Extinderea actuală spre poli a aridizării climatului şi deşertificării terenurilor, care vor afecta tot mai intens şi ţara noastră, ne obligă să luăm din timp măsuri specifice împotriva acestui flagel, cu consecinţe nefaste pentru practicarea agriculturii actuale.

Din acest punct de vedere, pe lângă extinderea irigaţiilor, sistemul agrosilvopastoral egiptean tropical şi iberic mediteranean, adaptat la condiţiile noastre, ar putea fi o soluţie salvatoare pentru noi şi generaţiile viitoare.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu