Imprimati articolul

Păşunile urbariale şi composesorale

Legea pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş din 23 iulie 1923, publicată în Monitorul Oficial nr. 69, din 30 iulie 1921, în capitolul al II-lea „Păşunile comunale“ la art. 24 se precizează că din pământul expropriat „se destină“ pentru constituirea şi completarea păşunilor comunale suprafaţa necesară pentru întrebuinţarea contingentului nominal de vite din comună, iar la art. 26 se precizează criteriul de atribuire a acestor suprafeţe, precum şi modul de calcul, cităm: „Suprafaţa completării sau înfiinţării păşunilor comunale se calculează după numărul capilor de familie, socotindu-se după fiecare cap de familie până la 10 jugăre cad. la deal şi până la 5 jugăre cad la şes.

În comunele de munte în care ocupaţiunea principală a locuitorilor este creşterea vitelor se poate socoti până la 22 jud. cad. de cap de familie, iar în comunele de deal, pentru aceiaşi locuitori, până la 10 jugăre cad.“ Şi se mai face precizarea în acelaşi articol:

„În acest calcul intră şi suprafaţa păşunilor existente comunale, urbariale sau particulare.“

Reglementări privind pădurile comunale

Legea mai sus enunţată continuă la capitolul al III-lea cu tratarea unei chestiuni la fel de importante, „Pădurile comunale“.

Potrivit art. 33: „Suprafaţa pădurilor comunale se calculează după numărul capilor de familie. Pentru aceasta: în regiunile agricole se vor socoti de fiecare cap de familie până la 3 jugăre cad.; în regiunile acelea unde pământul cultivabil este redus şi existenţa populaţiunii se asigură şi prin creşterea vitelor se va putea merge până la 5 jugăre cad.; iar acolo unde pământul cultivabil lipseşte şi existenţa populaţiunii se asigură afară de prăsirea vitelor şi prin industria casnică de lemn, se va putea merge până la limita de 7 jugăre cad. de fiecare cap de familie.“

Iar Art. 34 face menţiunea: „La fixarea suprafeţei pădurilor comunale se va ţine socoteala şi de pădurile urbariale, composesorale precum şi de acele păduri cu caracter de păduri comunale, întinderea lor intrând în suprafaţa ce urmează a se atribui comunei respective calculată după normele de mai sus. Atât exproprierea pădurilor cât şi constituirea lor în păduri comunale se face cu avizul şi sub direcţiunea serviciului silvic al statului.“

Specificul transilvănean

„Regulamentul de aplicare a Legii pentru Reforma Agrară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş din 12 iulie 1922“ dă definiţii clare păşunilor, fâneţelor şi pădurilor comunale, urbariale, composesorale pe care le reproducem mai jos:

„Păşuni, fâneţe şi păduri comunale în înţelesul Legii sunt acelea la cari au dreptul de folosinţă toţi locuitorii comunei“.
„Urbariale sunt: păşunile, fâneţele şi pădurile foştilor iobagi sau ale succesorilor lor de drept recunoscute ca atare“.

„Legea înţelege sub denumirea de composesorate păşunile, fâneţele şi pădurile cari aparţin mai multor proprietari şi sunt folosite în comun, oricare ar fi provenienţa lor, oricum ar fi administrate şi pe orice nume ar fi trecute în cărţile funciare“.

(I.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 14, 16-31 IULIE 2008

֩ Comentarii