Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Caragiale, Caragiale, dacă nu erai matale, rămâneam tot Haimanale!

Pe Şoseaua Ploieşti - Târgovişte, la jumătatea dintre cele două oraşe se întinde comuna dâmboviţeană Ion Luca Caragiale - denumită astfel după numele autorului primei capodopere a teatrului satiric românesc, „O scrisoare pierdută“.

Până în 1952, localitatea a purtat numele de Haimanale. Aici s-a născut în 1852, pe 30 ianuarie, marele scriitor. Cei mai mulţi localnici poartă nume de Popescu, Georgescu, Ionescu, la concurenţă făţişă cu alde Fanache, Gogu, Ciocănea.

Mănăstirea devenită puşcărie

Localitatea Ion Luca Caragiale se află la graniţa actuală dintre judeţele Prahova şi Dâmboviţa de vreo 400 de ani. Aici avea să se nască, mereu contemporanul nostru, Caragiale.

În căsuţa obişnuită acestor locuri, nenea Iancu nu a stat decât patru ani, mutându-se apoi cu familia la Ploieşti. Dar în acest timp nenea Iancu s-a jucat, cum spun azi localnicii, „ţurca“ şi „lapte gros“ cu copiii de români, dar şi cu cei de rromi care, trebuie spus, la vremea aceea existau cu duiumul la Haimanale. Chiar mai mulţi ca azi... Uneori, ceata de copii dădea o fugă la Mănăstirea Vornicu din marginea comunei şi trăgea cu ochiul la călugării ce trebăluiau în spatele zidurilor. Lăcaşul atrăgea ca un magnet puştimea din sat. Pe vremea copilăriei lui Caragiale se zvonea că monahii sunt uneori, în nopţile întunecate, hoţi la drumul mare.

Mai târziu, când Alexandru Ioan Cuza se afla prin aceste locuri, s-a confirmat: călugării au încercat să-l prade de bani şi arme chiar pe domnitorul ţării, aflat în găzduire la mănăstire. Prinzându-i asupra faptului, Cuza s-a supărat: „Ocnă să se facă de azi acest sfânt lăcaş, căci cei ce stau aici nu merită să trăiască într-o mănăstire, ci să fie închişi ca nişte hoţi ce se află!“ În locul ei funcţionează azi Penitenciarul Mărgineni.

Va fi şi un centru cultural

Comuna Caragiale are trei sate: Ion Luca Caragiale, Colonia Mija şi Ghirdoveni. Căsuţa clasicului nu se mai păstrează, doar un obelisc cu numele lui indică faptul că „aici s-a născut şi a locuit patru ani“. Pe şosea, ceva mai departe, există şi casa memorială. Autorităţile intenţionează să facă aici un centru cultural precum cel de la Ipoteşti, creat în memoria lui Eminescu. 

„Remuneraţie mică, după buget!“

Comuna stă prost cu apa. Fântânile au secat sau au fost infestate cu produs petrolier de la sondele din apropiere. Nici cu gazele nu se stă mai bine. Primăria are vreo 400 de dosare la ajutor social. Rromii din comună vor bani, ceilalţi vor fie pământ, fie locuri de muncă. În comună s-a ajuns după 1989 să nu se mai construiască decât în cimitir.

Căci, spun oamenii, acolo ne ducem toţi, iar locul veşniciei să fie pregătit măcar cu o cruce, cu un cavou, cu un grilaj. Noroc că, în ultima vreme, s-a plecat în draci în Spania, la căpşune. Cei plecaţi pun ban pe ban, se întoarc şi investesc în case, nu numai în cimitir. Cei mai mulţi din sat sunt de-alde lui Popescu, Ionescu, Georgescu, dar şi destui de Popov, Gogu, Fanache, Ciocănea. Că de-asta se şi numea satul pe vremuri Haimanale.

Nina Marcu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 14, 16-31 IULIE 2008

Vizualizari: 2206



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI