Marele Profet şi Sfânt Ilie > REVISTA LUMEA SATULUI

Pe 20 iulie, când soarele fierbe pământul şi toate culturile sale, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, ridicarea sa la Cer mai precis. Acesta este considerat ocrotitor al pământului şi aducător de ploaie la vreme de secetă. Menit cu puterea de a închide şi deschide cerurile, el prefigurează, după cum spune Biserica Ortodoxă, Înălţarea Domnului Iisus Hristos de mai apoi.

Odinioară, când mulţi dintre noi, cei de azi, eram copii, în lumea mirifică şi fabuloasă a satului se pornea în plină vară, din cer, năpasta. Bubuiau dintr-o dată văzduhurile, se aprindea, ca de flacără de lampă, cerul, pământul hăuia în toate colţurile, iar tunetele şi fulgerele se îndreptau de sus către lumea de jos.

Toţi, cu mic, cu mare, fugeau să se adăpostească. În case, în luminişuri, departe de dezmăţul naturii. Nu sub pomi, nu în biserică, nu la streaşina caselor, nu pe câmp, cu coada de sapă alături. Căci, se spunea, Sfântul Ilie s-a supărat iar şi s-a pus pe alergat dracii prin cer, ca să le macine neamul şi să-i distrugă, să nu rămână frântură de os din ei. Şi când tuna şi fulgera Ilie, se înălţau către cer cruci multe, câte nu se înălţau altcumva, şi toate implorau clemenţa divină. Când zdruncinăturile din cer se împuţinau era semn că lui Ilie i-a trecut furia şi şi-a mai ostoit patima pentru draci. Lumea se întorcea la ale ei.

După cum se arată la cele sfinte, Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai importanţi proroci din Vechiul Testament, mare făcător de minuni şi aducător de ploi la vreme de secetă. El a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile şi era de origine din Tesvi.

Se spune că marele Proroc se trăgea din tribul lui Aaron şi era preot. A trăit pe vremea regelui Ahab, care persecuta, influenţat de soţia Isabela, prorocii şi se închina idolilor. Ilie l-a înfruntat, ca nimeni să nu mai fie târât în idolatrie şi o secetă cumplită s-a abătut asupra ţinutului. Au secat apele, au murit vitele, au pierit culturile, arse de secetă, au murit, din lipsă de hrană şi apă, şi oamenii.

Prorocul a vieţuit pe malul unei ape nesecate, prin voia lui Dumnezeu, şi s-a hrănit cu pâine şi carne aduse în cioc de corbi. Apoi a adăstat la bordeiul unei văduve sărace şi păgâne care n-a ezitat însă să-i ofere pâinea făcută din puţina făină şi apă pe care le mai avea. La scurt timp de la poposirea lui Ilie în casa ei, femeii i-a murit fiul. Şi sfântul, cerând ajutorul lui Dumnezeu, l-a înviat din morţi pe tânărul acela.

Sfântul Proroc Ilie nu a trecut la cele veşnice, ci a fost ridicat la cer, fiind, alături de Moise şi cei trei apostoli, considerat demn de a vedea faţă în faţă slava Dumnezeului întrupat. Sfârşitul lui Ilie este prezentat drept o minune care s-a petrecut cu voia şi puterea lui Dumnezeu, slujit de Ilie cu mare credinţă.

Se spune că, simţind Ilie că zilele pe pământ îi sunt numărate, şi-a ales un succesor, pe Elisei, pe care Dumnezeu l-a admis şi a făcut în aşa fel încât Ilie să nu treacă, la mutarea de pe pământ, prin poarta morţii. El s-a înălţat cu trupul la cer într-o căruţă de foc trasă de patru cai.

Şi aşa a rămas mai apoi să colinde cerurile. Pe 20 iulie, data la care marele proroc s-a înălţat la cele sfinte, Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte pe Ilie ca pe unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii. Peste 100.000 de oameni poartă azi numele sfântului.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu