Imprimati articolul

Pustnicul

Perioada: 23 noiembrie - 2 decembrie. Semn: complex, sumă a celorlalte semne (foc, apă, pământ, aer), cu focul şi aerul predominante; de foc în zodiacul european. Pietre preţioase: turcoaz. Metal: cositorul. Culori: albastru subtil. Verb: a înţelege. Numere native: 1, 2, 3, 5, 7, 9. Caracterizare numerologică: 3.

Corespondenţi zodiacali: zodiac european: Săgetător; zodiac arboricol: Frasin. Compatibilitate: zodiac indian: Capra; zodiac european: compatibilităţi de rang I (puternice) Taur; zodiac arboricol: compatibilităţi de rang I (puternice): Plop, Frasin; compatibilităţi de rang II (mediocre): Alun, Carpen, Smochin, Stejar.

Planete favorabile: Mercur, Venus, Luna, Jupiter, Uranu, Pluto.

Inteligent, binevoitor, bântuit de dorinţa de a înţelege, are un caracter puternic, supus doar voinţei proprii. Consecvent şi pătrunzător, cu mare capacitate de analiză, înţelege totul şi nu face nimic superficial.

 Firea iscoditoare îl recomandă pentru meseriile în care dimensiunea analitică este condiţie „sine qua non“ (cercetător, filozof, detectiv, psihiatru). Înclinarea spre filozofie (dragostea pentru înţelepciune) îi permite să ajungă la esenţa lucrurilor. Dacă viaţă îl impinge spre religie poate deveni un excelent preot.

Entuziast şi optimist, este adaptabil şi se simte în apele lui în aproape orice situaţie. Dedicat unei idei, deşi nu face fixaţii, se poate însingura perioade lungi de timp. Este adesea neînţeles de cei din jur, mai ales că puţini sunt dispuşi să-i accepte îndârjirea cu care urmăreşte înţelegerea unor fenomene, situaţii, conjuncturi, idei, pe care numai el le consideră fundamentale/esenţiale.

Filozofia şi religia sunt antamate mai întâi ca hobby apoi devin existenţiale, moment în care îşi impune o autorecluziune greu de acceptat, mai ales de către cei care-i sunt foarte apropiaţi (familia) şi pentru că, frecvent, recluziunea îmbracă forma noncomunicării.

Nu se propune niciodată pe sine însă, când acceptă să fie lider, este deosebit de intransigent, cerând celorlalţi ceea ce cere de la sine, astfel că, destul de repede, devine nesuferit, indezirabil şi factor de dezagregare.

Dacă mai punem la socoteală că nu este dispus să împărtăşească chiar tuturor experienţa sau revelaţiile la care a ajuns (intuitiv de excepţie), vom avea imaginea deplină a eşecurilor (adesea răsunătoare), la care ajung echipele conduse de nativi.

Lipsa de comunicare  este poate cel mai mare defect ce i se poate imputa. Chiar şi atunci când comunică, informaţia este frecvent metaforică şi ermetică. Oricât de noninteligibilă pare, este un câştig  deoarece experienţa şi înţelegerile la care ajunge nu se pierd, utilitatea şi valoarea fiindu-le recunoscute de către urmaşi.

Din rândurile lor se recrutează creatorii de şcoală, marii filozofi, marii mistici. În echipă devine mult mai util dacă i se atribuie locul din care să poată evalua efectele demersului comun pentru că analistul, dublat de perfecţionist, ajunge la o probabilitate foarte mare de apreciere a cursului evenimentelor, ceea ce nu este tocmai de neglijat în economia generală a realizării/aplicării proiectelor.

 Marea problemă a echipei va fi aceea că nu va şti niciodată dacă printre elementele utilizate în apreciere nu sunt introduse (voluntar, involuntar?) propriile sale ambiţii care, uneori, pot fi divergente în raport cu interesul general. Cum este un campion al binelui general, se poate face abstracţie de unele tare individuale pentru că, în situaţiile-limită, gestionează totul cu o abilitate rar întîlnită, mai ales dacă ceilalţi sunt dispuşi să facă, fără să ceară explicaţii.

În plan sentimental este arhetipul vânatului greu de prins. Acceptă obedienţele minimal necesare într-un cuplu, doar dacă partenerul corespunde până la identitate cu imaginea pe care şi-a construit-o cumulativ.

Cum această fantasmă se are pe sine în centru, celălalt trebuie să fie total obedient şi să-i intuiască pasiunea de a experimenta (chiar şi în planul relaţiei fizice). Partenerul va trebui să vină în întâmpinarea dorinţelor, chiar şi atunci când nu sunt exprimate şi este cu atât mai bine dacă acest lucru se petrece înainte ca ideea să devină obsesie.

Dacă doreşte menţinerea cuplulu va trebui să-i accepte frecventele infidelităţi, deoarece, întotdeauna, nativul va avea una şi aceeaşi justificare: „am vrut să văd cum este“! şi va pricepe foarte greu motivul supărării acestuia. Un pic conservator, nu prea acceptă acelaşi comportament pentru partener, însă nu face din asta un cap de lume.

Pustnicul a devenit arhetip al filosofului ermetic în majoritatea civilizaţiilor bazate pe monoteism. Fie este iluminatul care a revelat celorlalţi voinţa divinităţii (Moise, Christos, Mohamed, Budha), fie este înţeleptul care, după o îndelungă autorecluziune, structurează şi ordonează dogma.

Pustnicia a fost privită întotdeauna ca o cale a înţelegerii, iar prezenţa figurativă a pustnicului ca arcan major în jocul de Tarot nu este tocmai o întâmplare.

Figura este emblematică: bătrân (îndelungă experienţă de viaţă), cu toiag (sprijin, arma, „axis mundi in nuce“), mantie lungă albastră (culoarea iniţiatului, a supra-realului), căptuşită cu galben (culoarea veşniciei), robă albă (culoarea înţelepciunii), cu glugă roşie (culoarea vieţii), ţinând în mână un felinar (lampa lui Diogene plecat în căutarea omului, ziua în amiaza mare).

Imaginea este a celui care a găsit răspunsurile la întrebările existenţiale şi lumina ascunsă a Înţelepciunii cu care nu trebuie să orbeşti lumea deoarece calea Înţelepciunii este calea Prudenţei.

Raf BANDHI
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii