La mintea cocoşului > REVISTA LUMEA SATULUI

Un titlu citit într-o gazetă europeană mi-a atras atenţia. Îl reproduc: „Animalele de casă fac copiii mai deştepţi“. După care lecturez: „Copiii care cresc într-o casă în care se găsesc şi animăluţe…“ – iată o expresie, diminutiv, mai exact, demnă de toată lauda – „…aceşti copii, care va să zică, sunt mult mai iuţi la minte şi au mai puţine conflicte cu părinţii“. Un adevăr asupra căruia îmi dau acordul deplin.

Nu de alta, dar se ştie, e la mintea cocoşului chiar, că băieţii şi fetele din neam de plugari, care de când văd lumina zilei au în preajmă o întreagă zootehnie, sunt mai isteţi şi mai ascultători decât cei de la oraş. După această cugetare – profundă, altfel cum?! – citesc mai departe: „Medicii care au dedicat patru ani cercetării acestor cazuri au ajuns la concluzia că un animal este foarte important pentru dezvoltarea unui copil“.

Ca să vezi ce risipă de timp să stabileşti un lucru care pe la ţară pe la noi, ca şi pe aiurea se ştie de când lumea. Dar să continuăm lectura: „Micuţul devine mai sensibil, nu se manifestă în mod agresiv, este mult mai inteligent…“ – odă ţăranului român – „…şi învaţă mai repede, comparativ cu alţi copii de vârsta lui“. Asta dacă, voi completa, au părinţii bani să-l ţină la şcoală, să-i cumpere cărţi, rechizite, îmbrăcăminte şi încălţări, ceea ce, la multă lume din mediul rural, în ultimii 18 ani pe care îi traversarăm, nu se mai întâmplă, de a crescut iarăşi analfabetismul, vezi bine să te iei cu mâinile de cap.

Dar să trecem şi să revenim la oile noastre, adică la reportajul din gazeta bucureşteană. „Se pune, bineînţeles, întrebarea de ce animalul are o asemenea influenţă asupra copiilor. Se pare că răspunsul este foarte simplu. Animalul are nevoie de îngrijire şi atenţie, depinde în totalitate de copil şi astfel micul om învaţă de timpuriu ce înseamnă responsabilitatea.“ La mintea cocoşului!

Întreabă orice copil de ţăran ajuns om mare la oraş şi-ţi va spune, dacă nu cumva e vreun troglodit, care a uitat de unde a plecat – cum, vai! sunt parcă din ce în ce mai mulţi – întreabă şi-ţi va spune ce bine i-a prins că de mic s-a învăţat cu greul şi că acolo, la el în sat, întâi se hrănesc, se adapă şi se grijesc animalele şi apoi vin la rând stăpânii lor. Asta, cum ziceam, la ţară.

Pentru că la oraş – Doamne, ce final păgubos la materialul la care am făcut referire! – foarte bune pentru companie sunt câinii, dar şi peştişorii, pisicile şi – ptiu, drace! – păianjenii. În funcţie de preferinţe. În ceea ce-i priveşte pe ultimii, aşa bucurie la alţii să fie. Cu pânzele lor cu tot!

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu