Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL
„Nu distrugeţi ţărănimea!“

Treceam nu demult printr-un ţinut de un pitoresc deosebit, specific celor mai multe zone de deal şi munte ale României. După un drum anevoios pe care n-am cutezat a-l face cu maşina, am ajuns printre câteva case răzleţe, construite poate chiar în urmă cu un secol. La câţiva zeci de metri, un „magazin mixt“, după cum scria pe firma veche de pe care vopseaua, cu litere cu tot, dădea să pice.

De-o parte şi de alta a intrării, hârtii, sticle goale, pungi de plastic, semn că pe acolo trecuseră cumpărători, şi nu de orice mână. „Aşa-i lumea – se scuză vânzătoarea, o femeie între două vârste. Vin oamenii, cumpără câte ceva pentru acasă, dar la uşă îşi dau bineţe unii altora şi se îmbărbătează sorbind din sticlele abia luate. Prind curaj şi uită să-şi mai ia cu ei şi resturile. Dar curăţ eu mintenaş.“

„Pâine?“ Întreb.
„Vine de trei ori pe săptămână, adusă cu o căruţă din vale.“ Asta înseamnă, după drumul pe care l-am făcut eu, cam cincisprezece kilometri.

Mai parcurg ceva drum privind dealurile acoperite cu un verde crud ca-n poveşti. Zăresc pe o păşune două-trei vaci, iar mai sus cincisprezece, poate douăzeci de oi. Pe o cărare, un bătrân îmi vine parcă în întâmpinare purtând pe umărul drept o cobiliţă cu două găleţi de apă. Aflu că le aduce de la cinci sute de metri, dintr-o vale unde se află singura fântână a sătucului.

Mai aflu că pe aici nu mai sunt decât câţiva bătrâni, tinerii fiind plecaţi care încotro. „Ce să facă aici taică, cu ce să trăiască?“ Îmi zice, printre altele, bătrânul. Pare un strigăt de deznădejde. Poate chiar a disperare. Are şi el copii şi-i vede de două-trei ori pe an. Nici măcar dorul de părinţi şi casa copilăriei nu-i convinge să parcurgă atâta distanţă şi, mai ales, pe jos.

De jur-împrejur suprafeţe imense de păşuni şi fâneţe, cele mai multe „neumblate“ de ani. Semn al sălbăticiei, într-o vreme când modernitatea a atins cele mai înalte culmi. Dar, mai cu seamă, semn al nepăsării guvernanţilor care ar fi trebuit de mult să creeze condiţiile necesare valorificării acestor zone, motivării oamenilor de a se stabiliza aici şi nu de a-i desţeleni, transformându-i peste noapte din producători în consumatori în marile oraşe.

Îmi vin în minte cuvintele unui parlamentar englez: „Nu repetaţi greşeala noastră: nu distrugeţi ţărănimea…!“

Încă mai e vreme să nu facem astfel de greşeli. Ori să le reparăm, de-au fost făcute. Prin investiţii – în ferme mici de creştere a animalelor, în agricultură, în servicii şi mai ales în infrastructură – ar putea fi valorificate eficient cele peste 30% din suprafaţa ţării aflate în zona de deal şi munte.

Se impun însă politici, programe şi măsuri specifice acestor zone, menite a sprijini mica proprietate, micile gospodării care ar putea produce şi pentru piaţă, nu doar pentru autoconsum.

Şi încă ce produse!

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 13, 1-15 IULIE 2008

Vizualizari: 1824



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI