Imprimati articolul

La mintea cocoşului

Un cumătru dinspre partea mamei, hâtru de felul lui şi mare meşter în vorbe de duh, îmi zicea la un alt Revelion, că ăsta ce trecu îl petrecui, vorba lui nea Merin, doar cu consoarta şi televizorul că, în viaţă, cu spitalul, tribunalul şi cu primăria e de preferat să ai cât mai puţin de-a face ori chiar deloc. Nu de alta, se hlizea, dar niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla dacă zăboveşti prea mult prin acele locuri. În ceea ce priveşte cea din urmă instituţie, ştia omul ce ştia, că doar păţise acolo o pătăranie de mai mare râsu’. Dacă nu cumva plânsu’. Ce anume?

Ei, bine, ofiţerul stării civile s-a nimerit să fie o femeie şi primar, pe deasupra, uitase să-l pună să dea cu subsemnatul în registru. Şi dacă ar fi trebuit s-o facă în calitate de martor la cununie, mai treacă-meargă. Dar, din fericire, din păcate el era chiar… ginerică. Iar mireasa mai avea şi burta la gură.

„Când m-au chemat după vreo câteva zile – mi se destăinuise zâmbind ghiduş, dar cu urechile ciulite, nu cumva să audă dânsa, soaţa – m-am tot gândit dacă să mă mai prezint ori ba că, deşi mă însurasem în acte, tot burlac rămăsesem. Şi holtei, chicotise, pe deasupra, deşi în viitor tată de copil şi cap de familie.“

Mi-am reamintit această întâmplare, adevărată şi nu scornită, când mi-a ajuns la cunoştinţă un alt pocinog care s-a petrecut tot pe undeva prin mereu surprinzătoarea noastră patrie.

Şi tot primăria a dat-o în bară şi în acest caz.

Victimă: un veteran în vârstă de 85 de ani, care de vreo 24 de luni, adică de peste 700 de zile, tot bate drumurile – şi pe la primărie, şi pe tribunale, ba şi la spital, că s-a îmbolnăvit de atâta tevatură – vrând să demonstreze ce nu mai era nevoie să fie demonstrat.

Şi anume faptul că e viu şi în carne şi oase. Şi nu repauzat întru Domnul, cum reiese din actele întocmite de domnul secretar şi iscălite de primul gospodar al comunei, care a semnat precum primarul, vezi bine.

Adică, pe neve.

Drept pentru care îmi exprim imperativ, adică în mod clar şi răspicat punctul de vedere: înturnaţi-l, fraţilor, în rândul viilor pe cel care n-au reuşit să-l răpună nici cei 5 ani de front – şi în Est şi în Vest, nici multele şi feluritele greutăţi ale vieţii – că nici colectivizarea n-o fi fost vreo bucurie – şi faceţi-vă datoria faţă de contribuabili aşa cum scrie la carte.

Dacă aveţi. Dacă nu, la mintea cocoşului, puneţi-vă cu burta pe ea ori, şi mai bine, înaintaţi-vă demisia. De onoare, dar pe bune, nu ca alţii…

În rest, sănătate şi la mulţi ani!

Gogu PINTENOGU’
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii