Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Dacă vreţi şi puteţi, daţi 2% pentru GREENPEACE!

Eu, personal, pot, dar nu vreau. Nu că aş avea ceva anume împotriva acestei organizaţii mondiale, dar am unele suspiciuni în legătură cu esenţa mesajelor şi manifestărilor activiştilor săi în teritoriu. Cel puţin în cazul agriculturii României, aceştia reprezintă mai degrabă un element pe care fermierii îl califică drept anacronic.

Dezavuarea metodelor de intoxicare marca Greenpeace este una generală în rândul fermierilor şi cercetătorilor agricoli responsabili. Nu punem mâna în foc că staff-ul Greenpeace este la curent cu acţiunile activiştilor săi împotriva puţinelor şi firavelor încercări ale autorităţilor române de a încerca să asimileze tehnologiile viitorului în materie de agricultură.

În discuţie se află tocmai eforturile extraordinare ale oamenilor de ştiinţă de a asimila şi implementa în România ceea ce se anunţă a fi marea descoperire a sfârşitului de mileniu II: opţiunea pentru organismele modificate genetic.

În accepţiunea activiştilor Greenpeace, această descoperire, care vizează în fond una dintre marile şanse de scoatere din foamete a unei mari părţi a planetei, este un atentat la viaţa omenirii. De ce?

Pentru că, chipurile, compania mondială care a reuşit să facă descoperirea ştiinţifică de excepţie, Monsanto, a trădat obiectul existenţei sale fundamentale – chimizarea – în favoarea unei alternative de dezvoltare care încearcă să limiteze dominaţia petrolieră asupra agriculturii. Fapt este că, decenii la rând, companiile petroliere au realizat profituri uriaşe din dezvoltarea unei industrii a pesticidelor a căror toxicitate reprezenta cel mai grav atentat la sănătatea omenirii.

Monsanto, precum şi alte firme de referinţă mondială în materie de chimizare, „au trădat“ pentru că oamenii de ştiinţă de aici au realizat pericolul catastrofal al chimizării nesăbuite. Pentru activiştii Greenpeace această „deviere“ reprezintă un „păcat de moarte“. Moartea cui? În niciun caz a omenirii, căreia i se întrezăreşte, totuşi, şansa de a ingera mai puţine toxine, cât a marilor companii petroliere implicate în agricultură. Acestora din urmă nu trebuie să le plângem pe umeri, pentru că ele au pus de-acum la punct o variantă a planului „B“ de dominaţie a pieţei mondiale: preţul. O armă care, deocamdată, dă rezultate. Şantajul ar putea avea însă un epilog dramatic pentru cei care-l practică.

Revenind cu picioarele pe pământul natal, descoperim, pe zi ce trece, că turbulenţa filialei Greenpeace în România începe să-şi dezvăluie adevărata sa faţă. Aceea de a apela la mila publică pentru susţinerea ei financiară. În momentul în care a realizat că descinderile sale în teritoriu au avut un impact lamentabil, Greenpeace România a încercat să sensibilizeze populaţia ocupată a României apelând la metodele de genul „daţi un leu pentru Ateneu“.

Este imoral şi reprobabil. Ateneul şi alte instituţii de acest gen erau investiţii naţionale clădite pentru a dăinui în folosul educaţiei poporului român. Greenpeace pe cine vrea să educe? Poate doar pe activiştii săi; din păcate, între aceştia se află şi unii tineri care nu realizează marea cacealma la care sunt expuşi.

Luminiţa Angela Pandrea
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 659



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI