Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Acasă la creatorii spicului de grâu

„Găzduirea“ noastră de o zi la Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Fundulea a avut loc cu prilejul marii sărbători a „Zilei grâului şi orzului“ care în fiecare an precede declanşarea campaniei de seceriş.

Au fost invitaţi la Fundulea mulţi oaspeţi de rang mai înalt sau mai mic, dar sarea şi piperul au fost constituite de întâlnirea cu elita ştiinţei agricole, reprezentată de cei pe care noi îi numim „creatorii spicului de grâu“. Ei sunt deopotrivă savanţii ultimei jumătăţi de secol, dar şi puţinii tineri ce bat la porţile afirmării. Cu o îndârjire fără egal, aceştia au avut puterea să apere integritatea şi puritatea germoplasmei din care s-au plămădit actualele soiuri de grâu şi orz care „populează“ peste 80% din grânarul României.

Remarcabil este faptul că această dominaţie autohtonă are loc în condiţiile în care agricultura României a fost supusă în ultimii 18 ani unei presiuni fantastice exercitate de cele mai titrate companii transnaţionale care au adus în ţară soiuri socotite de ultimă generaţie. Au fost destui fermieri care au căzut pradă mirajului occidental, dar, spre cinstea lor, tot ei au fost primii care au zis „stop“.

Altfel spus, şi-au pus „cenuşa în cap“ şi au revenit cu picioarele pe grânarul ţării, optând aproape în totalitate pentru soiurile româneşti de grâu. Soiuri care, şi la bine şi la rău, asigură pâinea ţării. Cu o condiţie: să fie cultivate potrivit unor reguli agrotehnice cât de cât acceptabile.

Doi mari agronomi a căror operă de excepţie am admirat-o zilele trecute pe întinsul câmpiilor pe care le exploatează, Lucian Buzdugan şi Ştefan Poienaru, ne mărturiseau cu mândrie „naţională“ că recoltele fără egal pe care le estimează în această vară sunt date de cele mai valoroase soiuri, aparţinând cercetătorilor români, în special celor de la Fundulea.

Cine sunt aceştia şi care este valoarea ştiinţifică a creaţiei lor ? De teama de a nu greşi, nu vom face nominalizări. Ne vom referi doar la ceea ce ne-a fost dat să vedem în faţa ochilor pe câmpurile experimentale de la Fundulea. Vă mărturisim că spectacolul belşugului agricol 2008 de la Fundulea este unul fascinant. Aşezate într-o anume gândire ştiinţifică, cele câteva sute de soiuri care fac obiectul de studiu al cercetătorilor de aici se prezintă într-o stare de producţie care pune în evidenţă valoarea creatorilor de aici.

Unii spun că ar fi vorba despre o răsplată divină a celor care într-o marginalizare fără asemănare în Europa au avut puterea de a păstra şi pune în valoare zestrea ştiinţifică acumulată aici de-a lungul deceniilor.  Ar fi de pus şi întrebarea: de ce răsplată se bucură elita ştiinţifică de la Fundulea şi nu numai de aici?
 
Dacă la Cotroceni ordinele şi decoraţiile naţionale sunt orientate adesea spre valori periferice, nu acelaşi lucru ar trebui să se întâmple la nivel guvernamental. Adică la nivelul puterii executive, care are obligaţia de a stabili cu adevărat ordinea valorilor ştiinţifice şi manageriale din sectoarele productive ale economiei.

Numai că la întâlnirea oamenilor de ştiinţă de la Fundulea această putere a fost reprezentată de o singură persoană, aflată cum s-ar spune în eşalonul doi al ierarhiei Ministerului Agriculturii - Nicolae Hristea, director pe probleme de cercetare. Trebuie precizat totuşi că domnul Hristea îşi depăşeşte în realitate nivelul ierarhic din schema ministerului, domnia sa fiind la ora actuală cea mai respectată şi agreată personalitate în rândul mediului academic agricol.

Revenind la obiectul documentării noastre, să vedem ce-i este dat omului de rând să vadă în câmpurile de cercetare şi experimentare de la Fundulea. Fiind vorba despre o manifestare cu caracter promoţional şi festiv, reporterii s-au văzut obligaţi să-şi modifice intenţia unei documentaţii ştiinţifice de fond, optând pentru varianta unui reportaj ce reliefează mai ales elemente cu valoare de simbol.

Să începem deci cu prezentarea:
Soiurile de grâu care au făcut istorie

Ele sunt apreciate a fi trei, dar doar două mai au valoare practică: este vorba despre soiurile Flamura, înregistrat în 1989, şi cu deosebire Dropia, omologat în 1993. Aceste două soiuri continuă să deţină aproximativ 40% din suprafaţa cultivată cu grâu în România, iar specialiştii din producţie susţin că vor avea parte de o viaţă lungă. Motivaţia ţine atât de nivelul randamentului şi calitatea de panificaţie, cât mai ales de adaptabilitatea lor la condiţiile specifice de sol şi climă.

Începând mai ales cu anul 1994, cercetătorii de la Fundulea aveau să se orienteze spre soiuri mai productive, omologând în numai doi ani trei dintre soiurile de bază cultivate în România: Faur, Gruia şi Glosa.

Soiurile viitorului
Deocamdată, acestea sunt prezente în câmpurile de cercetare de la Fundulea ca linii de perspectivă cu cea mai mare şansă de extindere. Creatorii lor susţin că ele reprezintă rezultatul unei noi gândiri în zonarea soiurilor, cu deosebire a celor cultivate în zonele secetoase ale României. Este vorba despre liniile Litera, Liman, Izvor şi Loial.

Câmpurile ecologiştilor
Ele sunt reprezentate prin toate soiurile care se cultivă în România şi se prezintă într-o bogăţie şi frumuseţe că mai nu-ţi vine să crezi că de la rădăcina plantelor lipsesc chimicalele.

Două culturi rare
Grâului spelta, adică un fel de strămoş al grâului comun, i se întrezăreşte o mare şansă. Conţinutul în proteină este cu 30% mai mare, el având pe deasupra unele calităţi medicamentoase de excepţie. Spelta a început să se cultive în Transilvania şi se încearcă acum extinderea lui în sudul ţării.

Secara perenă. După cum se vede este înaltă şi plăcută privirii. Are o durată de viaţă de 4-5 ani, fiind bogată în proteină şi gluten.

Iosif POP, Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 1080



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI