Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Sohodol, locul de unde moţii iau calea pribegiei

Satele sunt de tip crânguri. „Mănânci o pâine, se zice, de la o casă la alta“. Este interesant ceea ce spunea primarul Lucian Andreica despre felul cum s-au format: „...în jurul unor familii, de aici şi numele. Rămânea în casă doar fiul cel mare. Pentru că doar el moştenea averea familiei.

Fetele se măritau, iar ceilalţi băieţi trebuiau să-şi facă altă casă, mai încolo, şi aşa se dezvolta localitatea pe un singur nume de familie, Bobaru - Bobăreşti, Sicoe - Sicoeşti, Nelega – Nelegeşti, Medrea – Medreşti, Moraru - Morăreşti şi altele. Iată că în Japonia şi acum este aşa şi de aceea au ei o bătrâneţe fericită. La noi sunt atâţia bătrâni singuri pentru că îşi pun nădejdea în cel mic şi acesta este de obicei cel mai răsfăţat, cel căruia i se dă totul pentru că este mai mic şi el va crede mereu că i se cuvine totul.

Cel mare, din contră, este cel care trebuie să aibă grijă de cel mic, acela trebuie să sape, să grijească de casă, de animale, e responsabil în locul părinţilor. Or tu îi dai multă responsabilitate, iar foloasele i le dai celui mic. Este o mare nedreptate pe care i-o faci celui mare. Şi, drept consecinţă, îi îndepărtezi şi pe unul, şi pe celălalt şi bătrânii rămân singuri.“

M-a impresionat această judecată. Pentru că ea îmi dovedea, o dată în plus, cât de dramatic este fenomenul acesta al depopulării satelor, încât a determinat acest fel de viziune, de altfel înţeleaptă.

Suprafaţă: 95 kmp. 2.000 de locuitori
100 km de drumuri săteşti

Sohodol înseamnă Vale Seacă pentru că există un pârâu care se numeşte chiar aşa, iar la un moment dat acesta dispare şi rămâne doar albia, care este albă pentru că este de marmură.

Trainici sunt doar munţii de marmură
Sunt chiar foarte multe astfel de sate în comună, 31. Acum unele nici nu mai sunt locuite. În Dăeni nu mai este niciun locuitor, iar în Ţoci – doar unul. „Pleacă în primul rând din cauza drumurilor, iarna eşti blocat aici“, îmi spune cineva. Iar primarul susţine că, dacă acestea se vor reface, moţii se vor reîntoace.

Tradiţional era să crească animale, dar nu mai are rost pentru că nu mai au cui să vândă nimic de pe urma lor. În Sohodol sunt trei munţi de marmură pe care cu greu şi fără prea multe beneficii îi exploatează un localnic.

Sunt multe case părăsite, biserici care nu mai funcţionează, pe când în marile oraşe oamenii nu au unde dormi. Te întrebi cât de greu poate să le fie să ia calea pribegiei şi să părăsească nişte locuri atât de frumoase.

Pentru că nici nu trebuie să vă mai spun că peisajele sunt de poveste, doar ne aflăm în Apuseni. Poate acestea sunt ultima bogăţie pe care ar putea-o valorifica. Dar şi în această privinţă ar trebui ajutaţi, pentru că nu porneşte nimeni să viziteze o zonă, oricât de frumoasă ar fi, dacă n-are cum să ajungă acolo.

Adrian NEDELCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 814



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI