Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Atentat la marile valori ale neamului

În urmă cu 119 ani, pe 15 iunie, se alătura Luceafărului Mihai Eminescu, cel pe care Constantin Noica îl va numi „omul deplin al culturii româneşti“, iar Edgar Papu „…nu doar cel mai mare poet român, …ci şi cel mai mare om pe care l-a dat, de când există ea, întreaga cultură românească de orice fel“.

Toate acestea şi multe altele au fost rostite sau scrise după dispariţia poetului, pentru că în timpul vieţii, dar mai ales după ce s-a îmbolnăvit, cei care conduceau treburile ţării nu i-au acordat niciun ajutor, cu toate că, arată George Călinescu, „Harieta, sora lui, făcuse cereri de pensie pentru fratele său către regină şi către guvern…

Eminescu se tânguia că, de un an, nu dispune „de un ban măcar“ şi că a ajuns într-o mizerie atât de amară şi de deplină, încât nu e condei care ar putea să o descrie. Pentru a-l ajuta au fost deschise liste de subscripţie, între care şi cea a lui C. Mille, dar Eminescu declara că nu primise nimic, cel puţin „direct“.

Ceea ce s-a întâmplat la moartea sa atinge o culme a nepăsării faţă de cel mare poet al ţării. Uitat de toţi şi sărac lipit pământului, pentru Eminescu nu s-au găsit nici bani de înmormântare.

Pe 17 iunie, sub o ploaie măruntă, cortegiul funerar, în fruntea căruia se aflau prim-ministrul, Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu şi alţii, toţi oameni cu mari averi, nu ştiau că spezele pentru înmormântarea lui Mihai Eminescu au fost suportate de C. Dimitriu (prieten, admirator sau, pur şi simplu, un om de suflet).

Cu o mie de lei, acesta a plătit preoţii, slujbele, taxele pentru cimitir, groparii şi chiar… coliva. Nu era singurul act de omenie pe care îl făcuse. Cu câteva zile înainte contribuise cu suma de două mii de lei la înmormântarea lui Constantin Brăiloiu, fost deputat şi ministru de justiţie.

Rea-credinţă sau sfidare
Aceeaşi atitudine faţă de valorile naţionale este evidentă şi în zilele noastre, chiar dacă nu e vorba de bani. Altfel, cum se explică faptul că din cele 100 de subiecte la proba orală de limba şi literatura română lipsesc nume sonore ale culturii noastre, cum ar fi Ion Creangă, Slavici, Arghezi, George Călinescu, dar şi Blaga, Rebreanu etc.?

Numele lui Eminescu apare pe un singur bilet, în schimb candidaţii vor comenta o conferinţă de presă a lui… Jonathan Scheele sau texte ale Pactului Naţional de Educaţie, Raportul lui Tismăneanu ori reflecţiile unor pseudogânditori a nu ştiu ce academii, sau chiar un articol din ziarul „Gândul“ semnat de un oarecare Dorin Enciu.

Iată, aşadar, o similitudine în ceea ce priveşte lipsa respectului, dacă nu un adevărat complot în a ignora valorile naţionale. Nu este de mirare, de vreme ce unul dintre intelectualii „de elită“ ai zilelor noastre, a cărui „operă“ este inclusă în programa de bacalaureat, spunea despre Mihai Eminescu că „este cadavrul nostru din cămară“.

Referindu-se la această stare de lucruri, academicianul Eugen Simion o cataloga ca o „confuzie generală de valori“. În realitate, spunem noi, este vorba de acţiunea conjugată a unor grupuri aşa-zis intelectuale de a rupe cu trecutul neamului şi de a se înscăuna în jilţurile unor instituţii culturale care nu au nimic comun cu marile valori trecute şi prezente ale acestui popor.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2008

Vizualizari: 853



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI