Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Noi cu cine votăm?

N-aş fi crezut vreodată cât de actuali vor deveni clasicii literaturii noastre.
Cine are curiozitatea poate răsfoi, fie şi doar câteva pagini, din Rebreanu, Caragiale, Sadoveanu ori, mai de curând, Preda ori Sorescu spre a se convinge cu prisosinţă.

Fiindcă, de pildă, când un foarte pitoresc personaj din lungul şir al celor creionaţi de nenea Iancu zicea despre economia vremii că „e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire“ nu avea cum să ştie că de fapt el prefigurează devenirea de mai târziu a României moderne.

Trăim vremuri nu doar tulburi, ci, mai degrabă, vijelioase.

Viscoleşte peste mapamond cu sumbre preziceri, între care foametea – penuria de resurse alimentare – începe să devină chiar evidentă.

Într-un an, într-un singur an, coşul zilnic al omenirii şi-a sporit preţul cu peste 40%.
Încălzirea planetei ameninţă cu deşertificarea accentuată a milioane de hectare.
Planeta gâfâie sub povara celor peste 7,5 miliarde de oameni care o populează şi nu există niciun semn că situaţia se va schimba.

Bogăţia omenirii – multă, puţină câtă e – polarizează spre tezaurul câtorva „norocoşi“, în timp ce lumea ca lume se hrăneşte de la o vreme cu statistici.

În acest peisaj, deloc încurajator, cei „cu pâinea şi cuţitul“ se gândesc – culmea! – la viitorul resurselor planetei, observând cum cel mai uzitat izvor de energie, ţiţeiul adică, a devenit deja o „resursă epuizabilă“.

Bioetanolul, o esenţă energetică

ce-şi trage puterea din cereale, va schimba, dacă nu a şi făcut-o pe mari întinderi, interesul fermierilor. Se vor produce cereale, aşadar, nu pentru subzistenţa omenirii, ci pentru rezervoarele cailor putere.

Concurenţa devine, evident, neloială şi, adăugată celorlalte rele, prevede, cumva, opusul agriculturii tradiţionale.

Organizaţiile internaţionale, câte mai sunt, mă refer la cele puse în folosul umanităţii, au lansat foarte recent SOS-ul.

Ce-i de făcut?

O întrebare, cel puţin deocamdată, fără un răspuns practic.
Şi, în toată această tevatură, ca un făcut, numai noi, românii, rămânem olimpieni.
Adică ne facem că n-auzim şi nu vedem.

Ba, după câte un prânz cu bunătăţi de pe aiurea, câte un dregător, şi nu unul oarecare, se trezeşte filosofând că România va deveni, după Franţa, a doua mare putere agricolă europeană.

Între timp, ministerul de resort este asaltat de fermieri, de nişte umiliţi şi obidiţi ai soartei, care nu mai ştiu în ce fel s-o scoată la liman.

Între timp, peste 4 milioane de hectare de teren arabil aşteaptă fierul plugului.
Între timp, pierdem fonduri europene nerambursabile fiindcă, se ştie, la noi birocraţia e la ea acasă.

Între timp, cercetarea agricolă românească e îngenuncheată, fiindcă, vorba ceea, cui ce-i pasă?

Între timp, parlamentul sabotează agricultura şi satul românesc, cel mai adesea prin ceea ce ştie cel mai bine să facă, adică „să chiulească“, şi nu o dată, de la dezbaterile cu pricina.

Între timp, drept urmare, importăm peste 80% din produsele alimentare de bază, în condiţiile în care România ar putea asigura uşor hrană pentru 100 milioane de oameni.

Şi, ca să mă întorc la clasici, fiindcă de aici am pornit, ascult mai zilele trecute glasul unui amploaiat de frunte al Guvernului României care rosteşte cu emfază că „agricultura României e în plină dezvoltare – dar ce zic eu? –, în plin avânt. Ei, sigur, deocamdată nu se bagă de seamă, dar, credeţi-mă pe cuvânt, agricultura României e sublimă!“
Ascult şi-mi amintesc de un clasic român – Ţuţea.

El zice, săracul, şi cu câtă dreptate: „La noi, la români, a te afla în treabă e un mod de lucru“.

Şi-acum, tot clasicii! Întrebarea de căpătâi: „Noi, noi cu cine votăm?“

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2008

Vizualizari: 689



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI