Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Să ni-i ţină Dumnezeu pe oieri!

Prof. dr. Alexandru Oproiu este o somitate în lumea medicală. Timp de 21 de ani a condus Spitalul Fundeni şi de două ori a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii. Înainte de a fi o personalitate medicală de excepţie,

Profesorul se distinge ca o minte luminată, dublată de o afecţiune cu totul aparte pentru oameni. Concludente sunt şi mărturiile de faţă.

G.V.: V-a produs satisfacţie cariera de medic şi cea de profesor?

A.O.: Absolut! Medicina este o profesie în care tu faci şi analiza, şi sinteza faptelor. Stai de vorbă şi analizezi bolnavul din punctul de vedere al simptomelor pe care le are, faci sinteza acestora, dar şi a celor cu rezultatele de laborator şi tot tu iei şi decizia. Toate aceste componente ale actului medical sunt elemente care sunt implicate, astfel încât nu se poate una fără alta.

G.V.: Sunteţi o autoritate medicală. Aţi avut şi insuccese?

A.O.: Cine spune că în medicină n-a avut insuccese sau eşecuri înseamnă că n-a practicat. Totul este să le sesizezi din timp pentru nu a avea rezultate fatale.

G.V.: Când v-aţi început cariera, cum arăta peisajul asistenţei medicale româneşti?  

A.O.: Eu am intrat la Facultatea de Medicină în 1950. Între 1950 şi 1956 învăţământul medical traversa o perioadă de trecere. Noi eram obligaţi să învăţăm limba rusă şi marxism-leninismul... Decalajul tehnic este enorm

G.V.: Ce credeţi: evoluăm, batem pasul pe loc sau chiar involuăm?

A.O.: Noi încă nu am reuşit să găsim resursele de finanţare ale asistenţei medicale. Este foarte greu să acoperi necesarul financiar al acestui segment numai din cotizaţiile acestea de asigurări de sănătate. Este necesar să se mai găsească şi alte surse de finanţare. Una dintre soluţii ar fi de la bugetul statului. Peste tot în lume statul intervine. Este foarte greu în prezent să ţii pasul cu tot ce este nou. Aparatura medicală se înnoieşte tot timpul. Pentru a putea ţine pasul cu acest ritm îţi trebuie fonduri permanente. Or, noi nu avem, suntem în urmă. În comparaţie cu aparatura existentă în lume, stăm mai rău decât înainte de ’89. Într-adevăr, avem computere tomografe, avem rezonanţă magnetică nucleară. Dar există aparatură de înaltă performanţă care  în prezent ne lipseşte, de exemplu: tomografia cu emisie de pozitroni, care este strict necesară pentru anumite lucruri. Există şi medicamente pe care noi nu le avem pentru că sunt companii farmaceutice care nu sunt interesate să desfacă produsele pe piaţa românească.

Alimentaţia tradiţională, dincolo de prejudecăţi

G.V.: Când mă uit pe statistici, România se situează în vârf la rata mortalităţii...

A.O.: Din obiceiurile noastre proaste poate să rezulte un dezechilibru al alimentaţiei. De Crăciun au fost aici nişte străini care au mâncat din preparatele noastre de porc şi au zis că porcul este mult mai gustos decât în ţara lor. Eu le-am spus că animalul încă nu se taie sub anestezie şi nu este crescut cu furaje, ci cât mai natural.

Eu nu cred că tipul de viaţă românesc este generator de boli. Neamul românesc a persistat în ciuda vicisitudinilor, care au fost mult mai rele decât au fost obiceiurile alimentare. Acestea sunt exagerări, cum este şi aceea legată de brânzeturile făcute de oieri.

Eu n-am văzut epidemie de toxiinfecţie alimentară de la brânza făcută de ciobanii noştri. Mănânc brânză de la oieri, n-am avut toxiinfecţie alimentară şi nu am întâlnit niciun pacient cu acest diagnostic. Ei trebuie să păstreze tradiţia şi să fabrice brânza în condiţii corespunzătoare. Că altfel vom lua brânză „feta“ de la greci şi bulgari.

G.V.: Pentru generaţia tânără putem să întrezărim un viitor mai sigur în ceea ce priveşte sănătatea?

A.O.: Eu cred că da. Trebuie încurajate toate aceste iniţiative care merg către prevenire şi diagnostic precoce. Este nevoie să se facă o dată pe an un examen clinic serios al pacientului sau o serie de teste ori investigaţii. Asta va duce la o îmbunătăţire a problemelor de sănătate.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2008

Vizualizari: 724



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI