Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Din sat s-a întrupat vedeta...Nicu Vald – Colosu’ din Piscu

Născut în 1963, în comuna gălăţeană Piscu, Nicu Vlad este cel mai mare halterofil român din toate timpurile. Multiplu campion mondial, european şi naţional, Hercule din câmpia Covurlui a participat la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice, câştigând o medalie de aur în 1984 la Los Angeles, una de argint în 1988 la Seul şi alta de bronz în 1996 la Atlanta.

Se întâmpla la începutul prolificilor ani `80, când antrenorul Gheorghe Gospodinov vedea în adolescentul de atunci un veritabil briliant al sportului celor puternici – halterele. Nu i-a fost greu să-l convingă pe puştiul din Piscu să vină la Şcoala Sportivă din Galaţi. Şi, într-adevăr, timpul avea să demonstreze că maestrul Gospodinov nu se înşelase.

La fiecare concurs Nicu Vlad confirma prin rezultate certa sa valoare, care l-a propulsat rapid în postura de lider de necontestat al juniorilor. Ascensiunea gălăţeanului nu i-a lăsat indiferenţi pe şefii marilor cluburi din Capitală care se băteau să înregimenteze vedeta lotului naţional de haltere, ce începea să domine şi competiţiile interne de seniori.

Încet, dar sigur, Nicu Vlad îşi croia drum şi în arena internaţională, „teritoriu“ în care avea să cunoască suprema satisfacţie în 1984 cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Los Angeles. Îngerii i-au oferit atunci uriaşului blond medalia de aur, ce avea să rămână peste timp giuvaerul unei cariere extraordinare.

Ca o recunoaştere a contribuţiei aduse la îmbogăţirea salbei de medalii a sportului românesc, actualul preşedinte al Federaţiei Române de Haltere a primit titlul de Maestru emerit al sportului, fiind decorat în anul 2000 cu Ordinul naţional „Pentru Merit“ în grad de Comandor.

Navetist pe ruta România - „Ţara cangurilor“

La începutul anilor `90, Nicu Vlad spunea „yes“ propunerii oficialilor Federaţiei australiene de a concura pentru ţara de la Antipozi, căzând astfel în dizgraţia multor români. „Când am plecat, în 1991, am fost considerat trădător, în special de către presă. Am făcut acest pas din dorinţa de schimbare, dar şi pentru că îmi făcusem mulţi prieteni acolo. Nu am plecat definitiv, dovadă că m-am întors odată cu expirarea contractului. Am vrut să construiesc ceva durabil în sportul românesc.“

Dacă emblematicul sportiv român a revenit în ţară, preluând şefia Federaţiei Române de Haltere, în schimb soţia şi cei doi copii ai săi au ales să trăiască mai departe în „Ţara cangurilor“.

 „Este greu, însă am ales ca ei să rămână acolo şi datorită condiţiilor de şcolarizare. Soţia mea se ocupă îndeaproape de educaţia copiilor şi sunt mulţumit de ei. Vorbim des la telefon şi ne întâlnim în vacanţe şi concedii. Au fost dăţi când am petrecut Sărbătorile acolo, alteori am fost la ai mei în timpul verii. Câteodată, mai vin şi ei în România“, se destăinuie cu o oarecare melancolie.

Camelia MOISE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2008

Vizualizari: 828



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI