Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Curs special de albinărit

• Cercetătorii universităţii americane Illinois au ajuns la concluzia că toate albinele existente în prezent pe glob au un strămoş comun – albina africană. Rezultatul este urmarea studierii codului lor genetic. Se consideră că au existat minimum două migraţii, din Africa spre Europa şi Asia Centrală, în urma cărora au rezultat 12 specii diferite. Două s-au format în Europa, apropiate geografic, dar genetic destul de diferite una de alta. Dar codul lor genetic este apropiat de cel al albinelor africane.

Albinele europene (subspeciile din Europa Apuseană şi cea Nordică) au fost duse în America, pe la 1622, iar în Lumea Nouă au mai nimerit încă opt subspecii originare din diverse zone europene, Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, remarcă revista „Science“.

E interesant de remarcat că, o ultimă experienţă de acest tip a generat multe probleme. În 1956, Brazilia a adaptat albina africană la condiţiile obişnuite de existenţă în savane. Aceasta s-a făcut în scopul de a mări cantitatea de miere produsă, savanţii brazilieni încrucişând albinele europene cu cele africane.

Rezultatul a fost tragic: albinele hibride au zburat din laborator în libertate, s-au aclimatizat rapid şi au început o adevărată expansiune a continentului american, înlăturând albinele băştinaşe. Într-un an s-au întins pe distanţa de 300-400 km, iar la începutul anilor '90 cuceriseră o mare parte a Americii de Nord şi de Sud.

Albinele hibride dădeau în realitate mai multă miere, dar erau foarte agresive, depăşindu-le la acest capitol pe cele europene şi africane.

Ele rămâneau în stare de agitaţie şi câteva zile după ce erau tulburate. Şi nu degeaba li s-a spus popular „albine-ucigaşe“. Aceste albine sunt foarte periculoase şi devin agitate, chiar când un om trece la câteva sute de metri de colonia lor. Factori de risc deosebiţi pentru om sunt îmbrăcămintea de culoare închisă, bijuteriile şi mirosul de parfum.

Când sunt furioase nu ajută nici măcar metoda salvării în apă, fiindcă înaripatele ucigaşe pot aştepta răbdător ore întregi până când victima iese la suprafaţa apei. Conform datelor furnizate de Muzeul Naţional de Istorie Naturală a SUA, în anul 2000 au căzut victime albinelor ucigaşe peste 2.000 de persoane.

Arnold Helman
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2008

Vizualizari: 4721



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI