Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ce ne desparte de modelul japonez de agricultură (IV)

La lecţia niponă de marketing

Principalele patru caracteristici ale sistemului de marketing ale cooperativelor nipone sunt:
• Încredinţare necondiţionată.

Fermierii îşi încredinţează cooperativei produsele pentru a fi valorificate, fără a pune condiţii în ceea ce priveşte preţul, termenul şi destinaţia.
• Perceperea de comisioane la costuri reale.

Cooperativa agricolă – JA îşi ia din vânzări comisioane pentru a acoperi plata personalului angajat şi cheltuielile curente, iar ceea ce rămâne revine fermierilor.

• Conturi comune.

Fermierii pun în comun produse de aceeaşi calitate, strânse în aceeaşi perioadă şi, după ce le valorifică, obţin un venit fix, făcând media preţurilor.

Utilizare completă

Principalul merit al cooperativei este acela că asigură un marketing avantajos pentru membri. Cu cât cantitatea de produse vândută prin cooperativă este mai mare, cu atât puterea de negociere este mai mare, iar costurile de distribuţie se reduc semnificativ.

Rata de utilizare a sistemului de vânzare prin cooperative este de peste 95% pentru orez şi alte cereale, de peste 60% pentru legume şi 45% pentru produse de origine animală.

Marketing (cont.)

Există mai multe canale de vânzare a produselor agricole:

• Vânzări en gros;
• vânzări către supermarket;
• vânzări directe.

Vânzări en gros. În Japonia există 100 de pieţe de gros şi funcţionarea lor este reglementată prin lege. Comisioanele pe care le percep pieţele de gros sunt, de asemenea, reglementate prin lege. Orice fermier este liber să-şi vândă produsele (orice cantitate) prin piaţa de gros, dar cooperativa are rolul de a găsi cele mai bune pieţe. Fermierii sunt informaţi permanent de cooperative despre preţurile de pe pieţele de gros.

Datorită Internet-ului, toţi cei implicaţi în comerţul agricol pot schimba informaţii în timp real. Produsele se vând prin licitaţii, iar preţul pe care-l primesc fermierii reprezintă o medie a preţurilor practicate.

Vânzări către supermarket. De exemplu, în cazul merelor, după recoltare, fermierii transportă producţia la centrul de sortare al cooperativei, unde sortarea se face pe 3 categorii de calitate. Merele sunt apoi ambalate în cutii de carton de 10 kg şi cele din categoria A şi B se vând în supermarketuri. Cele din categoria C se procesează sub formă de sucuri.

Cooperativa îşi reţine un comision de 5% pentru vânzare. Se scad apoi costurile de depozitare, sortare şi transport care reprezintă 8-9%. În final, cooperativa reţine 13-14% din preţul final de vânzare a merelor. Fermierul are şi avantajul că poate primi o parte din aceşti bani în avans (la înflorit, la recoltare, la sfârşitul anului şi la vânzarea producţiei). Cooperativele deţin anumite secţiuni în supermarket.
- Va urma -

(I.B.)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.4, 16-29 FEBRUARIE 2008

Vizualizari: 729



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI