Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Cum înfiinţăm o microfermă de bubaline?

• Înfiinţarea microfermelor de bivoli în zonele cu tradiţie se prefigurează a fi o activitate de mare eficienţă.

Prima microfermă de bubaline ce se va construi în România este indicat a se executa pe actualul patrimoniu agrozootehnic al SCDB – Şercaia, judeţul Braşov, care are o merituoasă activitate, tradiţie în creşterea bubalinelor de peste 100 de ani.

La înfiinţarea fermelor mici şi mijlocii de bubaline trebuie ţinut seama de următoarele resurse materiale şi umane:

• suprafaţa necesară construcţiilor zootehnice şi sanitar-veterinare să fie calculată şi amplasată conform legislaţiei în vigoare;

• se cere luată în calcul şi suprafaţa furajeră sub raportul energiei nutritive oferite de furajele cultivate pe aceasta;

• familia sau personalul ce deserveşte patrimoniul zootehnic să fie promovat în această activitate cu condiţia îndeplinirii anumitor condiţii legate de vârstă, vigurozitate, nivel de cultură şi calificare în domeniul agro-zoo-veterinar;

• utilajele agricole şi instalaţiile zootehnice ale fermei se procură de la firme specializate, care vor fi folosite numai după instruirea corespunzătoare a lucrătorilor în zootehnie;

• capitalul financiar este bine să-l deţină proprietarul şi nu să apeleze la credite cu dobânzi mari deoarece se pune problema rambursării lui. Pentru oferta de credite, dacă o acceptăm, trebuie în prealabil să se apeleze la efectuarea unui studiu de fezabilitate şi prognoză economică;

• procurarea materialului de reproducţie (viţele, juninci, bivoliţe primipare) să se facă din zone bine studiate din punct de vedere zootehnic, sanitar-veterinar şi al materialului biologic privind materialul seminal pentru I.A. sau embrionii congelaţi;

• integrarea pe verticală a fermei de bubaline să se facă în sensul ca laptele să fie procesat, industrializat tradiţional în fermă, valorificându-se toate produsele lactate, precum şi un punct de tăiere şi de preparare a mezelurilor prin asociere cu alţi crescători de bivoli din zonă;

• microfermele de bubaline, după caz, trebuie să dispună de posibilităţi de utilizare a energiei solare, eoline, geotermice;

• viitorul efectiv matcă, pretabil la mulsul mecanic, să se facă în două etape de producţie, în care relaţia om-animal să fie de natura blândeţii, a cunoaşterii reciproce, a abordării voluntare, ca toate bivoliţele să accepte musul mecanic pe conductă şi rar în mulsul la bidon;

• în prealabil se iau unele autorizaţii de funcţionare de la serviciile de mediu, cadastru (OCOT), sanitar-veterinar, sanepid, secţia financiară, DADR, protecţia muncii şi aprobările necesare legate de PSI (pompieri) etc.

În acest sens, mă străduiesc să se înceapă construirea microfermei după un proiect la nivel UE, care să fie un exemplu demn de urmat pentru crescătorii din zonă şi din ţară.

Cu această ocazie îmi cer scuze şi dezmint afirmaţia făcută de mine în revista „Lumea Satului“ nr. 20 (49), din 16-31 octombrie 2007, precum că, „în comuna Şercaia a existat o staţiune pentru creşterea bivolilor, dar din păcate s-a desfiinţat“.

Toma BĂNICĂ
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2008

Vizualizari: 3026



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI