Imprimati articolul

„Semne bune anul are“

În sfârşit, ninge… îmi spuneam zilele trecute pe când zăpada acoperea de la o oră la alta mai toată ţara. Fulgii de nea căzuţi din abundenţă pe alocuri îmi aminteau de iernile din vremea copilăriei când, de la mic la mare, ne înarmam cu lopeţi, razuri şi alte unelte cu care făceam… nu pârtii, ci tuneluri prin zăpada uneori de doi metri.

Trebuia să ne facem loc de la uşa casei la grajdul cu vite, la magazia cu lemne şi fântâna cu apă.

Pe-atunci ai noştri se bucurau, iar noi, copiii, ne zbenguiam cuprinşi de-o bucurie pe care n-o mai văd, n-o mai simt la pruncii şi tinerii de azi. „Semne bune anul are“ – îi auzeam spunând cu mare bucurie în glas pe bunicii şi părinţii mei sorbind, după o zi de luptă cu nămeţii – adevăraţi nămeţi – dintr-o ceaşcă cu ţuică fiartă. N-am să uit. Cum nu pot uita nici carele cu grâu şi porumb ce ne umpleau hambarele. Se adevereau vorbele spuse în iarnă.

Acum cei câţiva fulgi parcă isterizează naţiunea. Cele -3, -4°C înregistrate cu ceva zile în urmă au produs un… „ger de crapă pietrele“, cum anunţa o simpatică prezentatoare pe un post de televiziune la ora de ştiri. Ce să mai spunem de cele -25, -28°C înregistrate mai apoi!

Pe un alt post, pe când zăpada, în multe locuri, era de numai 3-5 cm, se anunţa cu o voce gravă, de parcă ţara urma să intre în război sau, cine ştie, aştepta o inevitabilă catastrofă, că… „România este sub nămeţi“.

O stare ce s-a dovedit până la urmă, ca în multe alte rânduri, o sursă artificială de subiecte ieftine ce alimentează din belşug mass-media, un motiv de a condamna edili, instituţii şi servicii, de a înfiinţa şi desfiinţa oamenii politici, partide şi funcţionari publici, de a face dintr-o naţiune – din propria-ţi naţiune – o… cârpă de şters pragurile Europei.

A mai rămas de judecat Sf. Vasile că a dat în două ore atâta zăpadă cât în şapte săptămâni altădată. Şi-a mai şi-ndrăznit s-o viscolească. Iar noi, bieţii de noi, cum să ne facem loc printre nămeţi? Lopata-i grea, vântul bate, mâinile îngheaţă.

Ce înseamnă să fii rupt de realităţile ce ne ţin, până la urmă, pe pământ! S-a uitat că, în urmă cu doar jumătate de an, câteva picături de ploaie în timpul secetei cu care s-a confruntat ţara – poate cea mai cumplită din ultimii cincizeci de ani – ar fi fost o adevărată mană cerească. Ploile din toamnă, zăpada de-acum sunt semne de bogăţie, nu doar pentru cei care frământă colbul câmpului, ci pentru toţi cei care-şi doresc o pâine şi-o cană de lapte mai bune şi mai ieftine pe masă.

Aşadar, oameni buni, să ne bucurăm că a plouat şi ninge. Doar aşa 2008 va fi cum ni l-am urat la cumpăna dintre ani: mai bogat, iar noi mai sănătoşi.
Şi nu-i uitaţi o clipă pe cei care fac ca noi să existăm: Măria Sa Ţăranul şi apoi lumea în care se află – Lumea Satului.

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii