Imprimati articolul

Evaluând şansele agriculturii biologice

Cum vedem la fiecare pas, agricultura României este într-o profundă criză. Este de neînţeles ca, dintr-o ţară cu un potenţial agricol de excepţie, mare exportatoare de produse agricole în toate timpurile, să ajungem azi o mare importatoare de produse agroalimentare, circa 80% din consum, după statistici.

Starea precară a agriculturii o vedem la tot pasul, ilustrată de milioanele de hectare de teren arabil părăsit, pajiştile naturale împădurite, viile, livezile părăsite şi grajdurile abandonate etc.

Conducându-ne după maxima că în orice rău există o licărire de bine, vedem în terenurile agricole părăsite, neîngrijite de mulţi ani, soluri curate de poluanţii minerali din îngrăşăminte chimice, produsele fitosanitare etc. Pe aceste soluri, plantele cultivate ar putea da produse agricole sănătoase, nepoluate, fără reziduuri toxice. Pe aceste soluri se poate practica o agricultură biologică, organică, ecologică.

Scrierea acestor rânduri ne-a fost inspirată de lucrările Conferinţei jubiliare a Asociaţiei Bioagricultorilor din România – Bioterra la care am participat.

În Aula Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca s-au întrunit la sfat peste 250 de bioagricultori români şi străini. Importanţa agriculturii biologice, necesitatea extinderii ei în Europa şi implicit în România au fost marcate de prezenţa conducerilor asociaţiilor ecologice din Olanda, Elveţia, Austria, Ungaria, Letonia, Republica Moldova, Ucraina.

Cu acest prilej, preşedintele Bioterrei, prof. univ. dr. Cornel Man, a arătat realizările şi minusurile activităţii bioagricultorilor români. Cunoscând realităţile agriculturii din România, a prefigurat necesităţile de viitor în acest domeniu.

Factori favorizanţi

Baza de plecare o avem, oameni pasionaţi de nou, de bioagricultură avem, cererea de produse bio este foarte mare, în mod special la export. Starea de sănătate a pământului şi preţurile de vânzare ridicate sunt doar două dintre argumentele în favoarea extinderii culturilor ecologice.

Culturile care se pretează cel mai bine sunt: grâul, porumbul, mărul, căpşunul, viţa-de-vie, legumele (morcov, pătrunjel, tomate, castraveţi etc.), plante furajere, pajiştile naturale. Dintre produsele animaliere, ecologic putem produce: lapte de vacă şi oaie, subprodusele acestora, precum şi carne de pasăre, ouă, miere de albine.

Pe plan local trebuie să informăm, să conştientizăm cultivatorii de plante, crescătorii de animale despre preceptele agriculturii biologice, să le arătăm posibilităţile reale, concrete de realizare şi avantajele. Avem posibilitatea să realizăm sate, comune, chiar zone ecologice.

Un alt aspect important este să ne organizăm în asociaţii pe produs, asociaţii de valorificare a produselor biologice, să aderăm la organizaţiile naţionale Bioterra. După ce ne vom organiza este necesar să întocmim proiecte, să acceptăm fonduri. Mai este nevoie de o industrie temeinică pe profile a celor care doresc să practice o astfel de agricultură.

Implicarea cercetării

Un rol deosebit în promovarea agriculturii biologice îl are cercetarea ştiinţifică, care are obligaţia să-şi orienteze obiectivele şi tematicile pentru a da bioagricultorilor soluţii tehnice – practice, uşor de aplicat pentru toate aspectele tehnologice. Prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor este problema cea mai dificilă în cadrul bioagriculturii. Sunt necesare cercetări concrete pe fiecare cultură pentru întreg spectrul de boli, dăunători şi buruieni.

Nu trebuie să ne fie frică de bioagricultură. În aparenţă este un sistem nou, este o întoarcere la natură, la agricultura sănătoasă, tradiţională, practicată cu 50-60 ani în urmă, cu îmbunătăţiri în mecanizarea şi automatizarea activităţilor. În 4-5 ani, putem ajunge o mare putere exportatoare de produse ecologice. Să redevenim ce-am fost odată.

Agricultura biologică este una dintre şansele de a salva satul românesc, de a atrage tineretul spre agricultură, de a rămâne acasă. Nu neglijaţi această oportunitate, domnilor primari, de dumneavoastră depinde în mare măsură implementarea acestui principiu în localitatea pe care o conduceţi. Nepoţii şi strănepoţii vor fi mândri de ce aţi făcut, nu-i dezamăgiţi!

Dr. ing. Elena TOMŞA
Dr. ing. Mihai TOMŞA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

֩ Comentarii