„Ziua Câmpului“ în Insula Mare a Brăilei

„Ziua Câmpului“ în Insula Mare a Brăilei a adus floarea agriculturii româneşti

Cele două companii TCE 3 Brazi şi DuPont România nu şi-au propus să organizeze aici ceea ce se numeşte un Congres Naţional al Agriculturii. Asta şi pentru bunul simţ că nu este de căderea lor să se instituie într-un organism împuternicit să transforme acest eveniment într-un forum de ţinută naţională. Şi totuşi, „Ziua Câmpului“ din Insula Mare a Brăilei, prin nivelul de reprezentare a invitaţilor, s-a dovedit a fi un dialog profesional de cea mai înaltă calitate.

Niciunde şi nicicând nu ne-a fost dat să auzim atâtea voci autorizate expunând în faţa Preşedintelui, jucător şi antrenor, deopotrivă, atâtea idei reformatoare pentru scoaterea agriculturii din colapsul în care se află.

Cei doi, împreună, reprezintă o simbioză a înţelepciunii şi tenacităţii. Fără profesionalismul şi dârzenia lor de a înfrunta forţele răului, Insula ar fi astăzi un paradis al sălbăticiunilor şi desfătărilor. Cu opt ani în urmă, înainte de… descălecarea moldovenilor din Piatra-Neamţ, între cele două braţe ale bătrânului Danubiu, Insula se prezenta în faţa lumii civilizate ca o oază agricolă într-o pârloagă naţională ce se întindea ca un cancer.

Asta după ce timp de aproape patru decenii acest ţinut redat agriculturii cu preţul unor uriaşe eforturi materiale, financiare şi chiar a multor vieţi omeneşti s-a constituit într-un model agricol ce îi prefigura un viitor de invidiat. Elementul fundamental al revenirii la normalitate l-au reprezentat în final oamenii de aici, în frunte cu specialiştii şi mecanizatorii. Ei au fost primii care au ridicat baricade împotriva prăduitorilor şi au determinat în final alungarea lor.

Asta se întâmpla în anul de referinţă 2001, când porumbul se cultiva precum stâlpii de telefon, sălbăticiunile erau mai numeroase ca plantele, iar de încercai să trimiţi un tractor pe o tarla riscai să-l pierzi printre bălăriile ce invadaseră de mult întreaga Insulă.

Pentru a explica metamorfoza acestui ţinut, autorii acestor rânduri ar fi obligaţi să elaboreze un tratat de agrotehnică, pe care recunosc că nu sunt în măsură să-l producă. Ceea ce pot face ei este de a prezenta în sinteză câteva dintre expunerile celor care reprezintă o parte a elitei agricole, prezentă aici la sărbătoarea „Zilei Câmpului“ din Insula Mare a Brăilei.

Academician Cristian Hera: „Zestrea genetică, atât ne-a mai rămas!“
„Spun aceasta în faţa unui auditoriu profesional care poate proba faptul că, pentru a răzbi în noile condiţii de piaţă şi mai ales climatice din ce în ce mai potrivnice, singura şansă este punerea în valoare a zestrei genetice acumulate în ultimii 60-70 de ani.

Soiurile şi hibrizii comunităţii ştiinţifice occidentale sunt superbi doar pentru ţinuturile lor, nu şi pentru România. Aici, în Insulă, se experimentează tot ce este mai valoros în lume. Spre cinstea lor, agronomii optează pentru ce consideră ei mai bun. Mergând în câmp, o să vedeţi cum arată soiurile de grâu cultivate în condiţii agrotehnice excepţionale.

Tot în câmp o să aveţi revelaţia unor hibrizi de porumb, rapiţă sau floarea-soarelui, la care, din nefericire, cercetarea românească a dat înapoi. Întrebarea este: de ce? Răspunsul meu face trimitere la cei care, mai ales în ultimii 13 ani, încearcă să ne distrugă“.

… ba are, domnule profesor universitar Valeriu Tabără.
Oricât aţi fi dumneavoastră de împăciuitor, nu este posibil ca la o întâlnire de o asemenea importanţă să nu fie prezentă nicio personalitate de prim rang al PSD, de exemplu. Nu este posibil ca ministrul agriculturii să trimită aici doar funcţionari din eşalonul doi.

Pare de-a dreptul o sfidare atitudinea organelor judeţene care, informate fiind de prezenţa Preşedintelui în Insulă, au adoptat politica struţului. Spuneam pare, pentru că realitatea este alta. Ei încă îşi mai plâng pe umeri prada pierdută din jefuirea Insulei.

Mai caută, se mai chinuiesc să se agaţe de câte o chichiţă legislativă, doar-doar vor reuşi să revină la jaful de altădată.

În rest, domnule preşedinte al Comisiei pentru Agricultură al Camerei Deputaţilor, tot ce aţi expus în faţa celor peste 800 de fermieri veniţi aici din toate colţurile ţării vă pune în evidenţă înţelepciunea profesională şi tactul de mare politician.

Uitând parcă pe ce teritoriu se află, Adrian Rădulescu, preşedintele LAPAR, a dorit să fie sarea şi piperul întâlnirii din Insulă. Nu s-a potolit nici măcar atunci când Preşedintele a făcut aluzie la cei care fac reforma agriculturii „pe sticlă“. Dimpotrivă. Adrian Rădulescu a fost cel care i-a propus Preşedintelui să devină din jucător un antrenor. Altfel spus, să preia frâiele acestui sector pentru a-l salva de la… retrogradare.

Acest om mic de stat, dar mare în vorbe a mai cerut Preşedintelui să insiste pentru capitalizarea Băncii CEC, în convingerea sa că aceasta este singura instituţie de stat care, în conlucrare cu Fondul de Garantare a Creditului Rural, ar putea elimina birocraţia în creditarea producătorilor agricoli şi accesarea fondurilor europene.

Adevărul este că domnul Marinel Burduja, prim-vicepreşedinte al Raiffeisen Bank, este un bancher aparte în casta selectă a celor care gestionează banii încasaţi sau daţi pe datorie clienţilor.

El n-a dorit să-şi aroge public această calitate, ci pur şi simplu s-a referit direct la modul concret în care a conlucrat cu TCE 3 Brazi în momentele grele în care conducerea acesteia a cerut sprijinul băncii în relansarea unui program de investiţii fără egal în agricultura românească. Ascultându-l pe dl Burduja, preşedintele Traian Băsescu a avut pur şi simplu un moment de tresărire, ţinând să sublinieze că are marea satisfacţie de a avea în faţă un bancher adevărat.

Aducând numai cuvinte de laudă implicării Preşedintelui în salvarea agriculturii, academicianul A.T. Bogdan i-a sugerat acestuia să studieze posibilitatea unui program prin care România să devină „puterea verde agroalimentară a Europei“. Mai mult, i-a solicitat primului om în stat să devină port-drapelul fermierilor din România. Adevărul este că discursul academicianului a cam prins la Preşedinte. Aşa că…

Pentru cei care încă nu ştiu, Vasile Iosif este cel mai mare agrochimist al României. Aprecierile aparţin firmelor agricole care lucrează direct cu reprezentanta companiei DuPont în România şi care, pe deasupra, au avut şansa de a avea parte de consultanţa acestui om de mare probitate profesională şi morală.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu