Imprimati articolul

Caracterizare

Mândru, loial, agresiv (când se consideră ameninţat), uşor de stăvilit, dacă persoana care i se opune îi este un apropiat. Nărăvaş, mai ales în tinereţe, devine la maturitate arhetipul omului de nădejde. Frumos şi orgolios (altul ca el nu mai există în bătătură), este muncitor, inteligent, fiind puţin dispus să tragă în jug precum boul. Dacă-i laşi o marjă de manevră, alege soluţii care frizeasză genialitatea deoarece este inventiv şi ingenios. Încărcat cu măsură şi bine condus, poate finaliza cu succes orice proiect. Este dedicat meseriilor în care ingeniozitatea şi inventivitatea sunt cerinţe minimale.

 Îl plictisesc monotonia şi rutina, caz în care o cam ia razna, luând zăbala în gură sau aruncând călăreţul din şa. Revine aproape întotdeauna şi nu poţi să nu-i admiri mândria cu care se întoarce, asta dacă nu l-au mâncat lupii pe parcurs. Poate deveni distrugător în crizele de mânie (relativ frecvente şi, din fericire, de scurtă durată), cu menţiunea că manifestările colerice au numai o dimensiune verbală (devastatoare, însă).

Curajos cu măsură (nu neapărat precaut), este un prieten sigur, dedicat, chiar dacă nu-şi exprimă sentimentele. Pasionat de cunoaştere, entuziast, generos şi spiritual, cu o memorie prodigioasă (renascentist, dicţionar), lider excelent în întreprinderi în care îi sunt valorificate cunoştinţele acumulate. Poate fi deosebit de tenace atunci când se simte ajutat. Atenţie însă, pentru a obţine un rezultat exact trebuie strunit, pentru că poate abera, iar în decizii poate fi ezitant! Pentru el s-au inventat „ochelarii“, ca să fie sigur că nu o ia pe alături. Nu prea-l deranjează şaua, frâul, hăţul şi pintenii. Are probleme cu biciul pentru că nu acceptă pedeapsa sub nicio formă, fiind incapabil să-şi recunoască greşeala imediat.

În timp, raţionalismul îl conduce spre recunoaştere (chiar dacă nu mărturiseşte) şi se împacă cu toate suişurile şi coborâşurile vieţii, căderile asumându-şi-le cu stoicism. Trebuie susţinut când coborâşul este prea brusc, pentru că o cădere poate să-i fie fatală.

În plan sentimental, este tipul persoanei care cucereşte tot ce-i iese în cale, disponibilitatea lui sentimentală fiind trează în permanenţă. Frumos şi mândru, atrage sexul opus ca mierea, muştele. Principial, nu acceptă să-şi piardă timpul decât cu persoane care-i seamănă întru totul, însă nu ezită să-şi materializeze afectivităţile şi cu persoane de altă condiţie decât a sa, fiind un senzual cu reacţii rapide.

Implicarea de lungă durată îl plictiseşte şi, dacă partenerul nu este capabil să-i trezească interesul, îşi caută satisfacţiile în altă parte. O urmă de insolit, de nou, de experiment sunt suficiente pentru a-l ţine aproape, ceea ce nu înseamnă că, dacă se iveşte o oportunitate, o ratează. Atenţie! Pretenţios în tot ceea ce cere de la sine, reclamă o relaţie „fair“, fie şi pentru că nu-i plac situaţiile obscure, încâlcite, ceţoase sau maculate.

În mitologia mai multor popoare, calul este simbolul solar cu virtuţi magice şi protective, lista inventarierii acestora fiind mult prea lungă. Ajutor de nădejde al omului pe parcursul evoluţiei (este greu să stabileşti cine pe cine a îmblânzit/ domesticit), arhetipul calului este unul dintre arhetipurile esenţiale, chiar şi pentru civilizaţia modernă (fie şi numai pentru faptul că puterea mecanică îl are ca unitate de măsură).

În arhetipurile culturale ale poporului român calul deţine un loc central păstrat intact din perioada precreştină: caii soarelui, caii magici, caii protectori sculptaţi pe grinzile de susţinere ale acoperişurilor, pe porţi, în pridvoarele bisericilor, dansul fertilizator al căluşarilor, căiuţii divinatori şi fertilizatori din tradiţiile campestre ale începutului de an etc.

Adăugăm şi valoarea semantică a sintagmelor: „să nu stai la coada calului“, „nu mor caii când vor cîinii“, „calul de dar nu se caută la dinţi“, „ia zăbala în gură“, „ochelari de cal“, „calul bun ori orbeşte, ori şchiopează“.

Raf Bandhi
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2007

֩ Comentarii