Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Mihail Kogălniceanu şi... „cestiunea ţărănească“

Unul dintre marii noştri patrioţi, promotor al ideilor paşoptiste şi al înfăptuirii Unirii Principatelor Române, a fost cărturarul, istoricul şi omul politic Mihail Kogălniceanu. Iniţiator şi creator, în calitate de deputat în primul Parlament al României de sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, al unor legi cu adevărat demo­cra­tice şi reformatoare, dar şi al unor instituţii care şi astăzi funcţio­nează în învăţământ, armată, în sistemul bancar, ştiinţific, cultură, a fost şi un puternic luptător pentru îmbunătăţirea sorţii ţărănimii, arătând, în celebrul discurs parlamentar din 25 mai 1862, că „ţărănimea, păstrătoare de datini, obiceiuri şi credinţă este îndreptăţită să intre în posesia pământului pe care-l lucrează de sute de ani“.

După ce adoptă Legea secularizării averilor mănăstireşti, recuperând sute de moşii închinate muntelui Athos, muntelui Sinai, Alexandriei, Ierusalimului, Constantinopolului, unde se cărau averi incomensurabile, Parlamentul votează şi Legea agrară din 1864, în ciuda opoziţiei moşierimii care avea să pună la cale detronarea domnitorului (1866), instaurând dinastia habsburgică sub Carol I de Hohenzolern.

„Împroprietărirea ţăranilor este cea mai măreaţă operă a lui Kogălniceanu“, arăta în ziarul „Adevărul“ din 1-2 iulie 1891, la 10 zile după moartea militantului unionist, poetul şi publicistul Traian Demetrescu. Reforma agrară de atunci nu a dus încă la rezolvarea totală a „cestiunii ţărăneşti“, ca dovadă răscoalele care au urmat, culminând cu cea din 1907. În 1923 s-a făcut o nouă reformă agrară, dar nici aceea n-au împlinit visul şi dorinţa dintotdeauna ale ţăranilor.

A urmat îndelunga perioadă a colectivizării agriculturii, dar din ’90 încoace pământul a revenit, în sfârşit, în proprietatea ţăranilor, nu însă şi mijloacele de producţie. Aşa se face că acum necazul e şi mai mare: „Pământul patriei, atât de mult râvnit, săvârşindu-se chiar moarte de om pentru obţinerea dreptului de proprietate, zace sub puzderia de bălării ca un imens mormânt părăsit, nimeni auzindu-i glasul, nefiindu-i nimănui teamă de blestemul lui.

Cu alte cuvinte, a rămas fără ţărani“, cum pe bună dreptate scria în editorialul Ţarină fără... ţărani dl ing. Ion Banu, directorul revistei „Lumea Satului“. „Cestiunea ţărănească“ rămânând deschisă, adică încă nerezolvată, redevenind pe tapet doar în confruntările electorale, e nevoie de un nou Kogălniceanu în Parlamentul României, care să vină cu soluţiile necesare dezvoltării şi modernizării producţiei agricole, nu doar cu consacrarea dreptului de  proprietate.

De unde însă asemenea parlamentari, când nu există nici măcar un Moş Ioan Roată care să reprezinte interesele ţărănimii în Sfatul Ţării? Deci, treziţi-vă, boieri dumneavoastră, c-am ajuns în Europa! Gândiţi-vă şi la cei care v-au ales şi de care veţi mai avea nevoie, puneţi-vă cu adevărat la inimă îmbunătăţirea sorţii ţărănimii!

Gheorghe MOHOR
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2007

Vizualizari: 748



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI