Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule...ing. Dan ŞERBU?

S-a născut la 20 ianuarie 1929, în Constanţa. Părinţii proveneau din Câmpia Vechiului

Regat, cu străbuni printre mocanii din zona Sibiului, care veneau în transhumanţă cu oile în Balta Brăilei.

A urmat Facultatea de Agronomie în Bucureşti.

Fişă profesională

Inginer-şef la IAS Râmnic-Dobrogea şi apoi director la aceeaşi unitate; directorul Trustului IAS Constanţa, director tehnic în Departamentul Agriculturii de Stat, director general al Direcţiei Agricole a judeţului Constanţa, secretar general la DAS, director al Direcţiei de cereale, plante tehnice şi fond funciar din minister, preşedinte-director al Institutului pentru Testarea şi Omologarea Soiurilor (Comisia de Omologarea Soiurilor), de unde a ieşit la pensie în 1993.

Cine-l cunoaşte pe Şerbu Dan nu poate să nu-l simpatizeze pentru respectul şi bunăvoinţa de care dă dovadă în relaţiile cu oamenii şi, în mod deosebit, pentru hărnicia şi profesionalismul lui.

T.M.: Ce faceţi acum, după pensionare? Cred că „trăiţi“ mult din amintiri.

D.Ş.: Într-adevăr, nici nu se poate altfel. Păstrez o legătură permanentă cu oamenii cu care am lucrat. În aproape 40 de ani de muncă, ai ce să-ţi aminteşti. Cu unele lucruri te poţi mândri, ca de exemplu coordonarea exploatării celui mai mare complex de irigaţii, primul de acest fel în România, Complexul Carasu, pe 188.000 ha, reprezentând 40% din suprafaţa judeţului Constanţa.

T.M.: Dar înainte aţi lucrat direct în producţie şi, după câte ştiu, rezultatele au fost deosebite.

D.Ş.: E adevărat. Când am lucrat în Dobrogea am avut realizări deosebite.

T.M.: După muncă şi răsplată,  aţi fost adus la centru...

D.Ş.: În perioada în care am lucrat la Departamentul Agriculturii de Stat şi apoi în Ministerul Agriculturii, am acordat o deosebită atenţie eficientizării activităţii de producţie.
La Institutul pentru Testarea şi Omologarea Soiurilor am introdus prelucrarea informaţiilor rezultate din testarea soiurilor pe calculator, organizând un Centru de calcul.
 
De asemenea, am organizat un laborator fitopatologic, la care examinam rezistenţa soiurilor la diferite boli, înfiinţând, pentru prima oară în ţară, un câmp experimental în care se testa rezistenţa prin infecţii artificiale.

T.M.: De ce aţi fost pensionat, fiindcă era încă mare nevoie de dumneavoastră?

D.Ş.: La 1 martie 1993 m-am pensionat nu pentru motivul că fizic şi intelectual eram obosit, ci în mod deosebit nemulţumit pentru ceea ce se întâmpla în ţară, nevrând să fiu părtaş la distrugerea agriculturii pentru care am muncit din greu.

România, cu resursele sale naturale, capabilă să producă alimente care să hrănească 70-80 milioane de oameni, de 4 ori populaţia ţării, a ajuns să consume în jur de 50% carne, zarzavaturi şi fructe din import, în timp ce pe Bărăgan şi în celelalte câmpii fertile ale ţării rămân suprafeţe mari necultivate, dar care sunt cumpărate  intens de italieni, spanioli, arabi etc.

T.M.: Acum cu ce vă ocupaţi?

D.Ş.: După pensionare, m-am retras la locul de naştere a soţiei, comuna Pătârlagele, judeţul Buzău, satul Valea Viei, unde am început să activez ca un simplu ţăran.

Acum locuiesc la ţară numai în perioada mai-octombrie şi-mi petrec timpul lucrând în mica grădină de legume şi curăţând pomii din livadă, citind sau navigând pe Internet.

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.20, 16-31 OCTOMBRIE 2007

Vizualizari: 635



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI