Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Meiul Panicum miliaceum (Fam. Poaceae)

Tulpina dreaptă, înaltă de 30-120 cm, acoperită de vagina frunzelor. Frunzele sunt late de 5-20 cm. Paniculul este mare, lung de 20 cm, răsfirat. Spiculeţele sunt lungi de 3-4 mm, ovoide până la elipsoidale, verzi, rareori negricioase, roşcate sau violacee. Paleile sunt lucioase, viu colorate, iar fructul – o cariopsă ovoidă. Cultivat sporadic în ţara noastră.

Originar din Asia, cultivat din neolitic în China, India şi Egipt, apoi în sud-estul Europei.
Alături de hrişcă, meiul a jucat un rol important în alimentaţie până în secolul al XIII-lea, când a fost înlocuit cu porumbul. Mămăliga în timpul dacilor a fost preparată din hrişcă şi mei.

În prezent se foloseşte în alimentaţie în unele ţări africane şi asiatice, în special în zonele subtropicale din sudul Himalayei, constituind hrana de bază a hamalilor şi serpaşilor alături de hrişcă, având o valoare nutritivă şi energetică foarte ridicată, datorită compoziţiei chimice mai complexe decât a grâului, porumbului sau orezului. Seminţele de mei se folosesc la noi mai mult pentru hrana păsărilor de curte sau de apartament.

Cariopsele de mei conţin cca 10% proteine, 60% substanţe extractive neazotate, cca 4% grăsimi, 8% celuloză şi numeroase substanţe minerale, între care P, Mg, Fe şi vitamina A. Unul dintre mineralele importante pe care le conţine meiul este Mg organic care intră în peste 300 de reacţii biochimice din organismul nostru. Se recomandă sub formă de diferite preparate culinare în stările de astenie fizică şi intelectuală şi în perioadele de convalescenţă.

Acad. Ovidiu BOJOR
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.10, 16-31 MAI 2007

Vizualizari: 3174



֩ Comentarii

 

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI