Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Cine are interesul să denigreze legumele româneşti?

Iată o întrebare pe care şi-o adresează cunoscătorii în materie. Mai puţin aşa-zişii analişti ce emit tot felul de aberaţii, inclusiv de genul celei care insinuează că „roşia românească modificată genetic este cancerigenă“.

De la început trebuie recunoscut că nu mai putem afirma că roşiile româneşti sunt cele mai bune dacă ne referim la varietăţile cultivate în ţările occidentale. Există şi material biologic autohton tot atât de bun.

Dacă luăm în discuţie arealul geografic în care se produc, de regulă, indiferent de materialul biologic, cele cultivate în România sunt mai gustoase. Şi asta pentru că se bucură de condiţii climatice mai bune, în comparaţie cu alte state europene şi se practică tehnologii clasice, care valorifică fertilitatea naturală a solului. De altfel, acesta este şi unul dintre obiectivele cercetării în domeniu.

Folosim cele mai puţine chimicale

Dacă ne referim la aplicarea de pesticide şi îngrăşăminte, nici pe departe consumul nu atinge valorile fermelor occidentale. De aceea, de cele mai multe ori, producţiile obţinute sunt cu mult mai mici decât potenţialul biologic. Dacă vrem să ne integrăm în legumicultura europeană este absolut necesar să ne dublăm recoltele, altfel nu vom fi competitivi, importurile fiind mai ieftine decât legumele autohtone.

Practicarea unei legumiculturi moderne înseamnă, între altele, cultivarea de material biologic performant cantitativ şi calitativ, folosirea raţională a pesticidelor, îngrăşămintelor minerale şi organice, a biostimulatorilor etc. În privinţa materialului biologic, pentru tomatele cultivate în câmp, cercetarea românească a oferit şi oferă soiuri foarte bune, cum ar fi: Pontica, Viorica, Emilia, Ferma, Roxirom, Buzău 22, Buzău 47, Buzău 1600 etc. Din păcate, pentru culturile protejate oferta noastră este extrem de modestă (IH 50, Ioana F1, Rada F1, Siriana F1).

Prin sistemul actual de finanţare a cercetării nu s-a mai sprijinit acest obiectiv. S-a ajuns astăzi ca în solarii şi sere să se cultive numai hibrizi străini, cu un preţ uneori aproape prohibit pentru unii cultivatori.

Oferta firmelor străine este extrem de insistentă şi trebuie spus că nu toţi hibrizii sunt pe placul consumatorilor noştri.

Suprafaţa de tomate protejate nu reprezintă decât 10-12%, dar are o mare valoare economică.

La ICDLF Vidra se derulează un proiect pentru legumele ecologice cultivate în solarii. Dar este greu să-şi imagineze cineva că populaţia României şi, mai mult, a acestei planete va consuma numai produse ecologice. Deocamdată este o alternativă şi trebuie luată în seamă şi dezvoltată, dar mai ales susţinută material de către Guvern.

În ceea ce priveşte cultivarea de tomate modificate genetic, noi nu stăpânim absolut nimic din tainele acestui sistem. În consecinţă, nici nu putem emite ipoteze pro sau contra. Îmi permit totuşi să întreb: cui îi este frică de OMG? Aş spune că, în primul rând, necunoscătorii, apoi cei care se lasă antrenaţi de propaganda întreţinută din anumite interese.

Sterilitatea - o aberaţie stupidă

Se mai aud, pe ici pe colo, voci care susţin că seminţele româneşti sunt expirate şi nu răsar. Seminţele de legume este imposibil să nu răsară (exceptând erorile cultivatorului). Şi asta cel puţin din două motive: primul, nu facem faţă cererii, şi deci nu au cum să se învechească; al doilea, admiţând că ne-au rămas seminţe nevândute într-un an, ele nu pot fi scoase din nou la vânzare decât după reanalizarea acestora de către Laboratorul Central de Control al Calităţii Seminţelor.

Este regretabil că denigrăm cu nonşalanţă producţia internă de legume. Avem noroc, totuşi, cu consumatorii care au încredere în roşiile româneşti, în legumele produse la noi.

 Dacă nu ar fi aşa, de ce comercianţii scriu cu litere de-o şchioapă „ROŞII ROMÂNEŞTI“, chiar şi atunci când ele provin din afară? În plus, aş mai adăuga că mulţi străini, mai mult sau mai puţin obiectivi sau subiectivi, susţin gustul deosebit, inconfundabil, al tomatelor produse în România.

Dr. Victor Lăcătuş, director ştiinţific al ICDLF Vidra
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2007

Vizualizari: 1953



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI